Cel mai discutat subiect din toate timpurile se referă la veşnica întrebare „Există sau nu Dumnezeu?”. Ei bine, cea mai frumoasă formulare pe care am găsit-o despre acest subiect este următoarea: “Dumnezeu există în măsura în care credem în existenţa Lui”.
Unii fanatici religioşi sunt în stare să recurgă la gesturi extreme, dacă îi contrazici. Alţii cred în existenţa Lui şi atât. Dar sunt destui oameni care neagă existenţa Sa, unii chiar cu vehemenţă. S-a încercat să se pună în antiteză divinitatea şi ştiinţa. Fără succes. Majoritatea oamenilor de ştiinţă cred în divinitate, indiferent cum s-ar numi aceasta. Eliminând din capul locului extremele, vă voi prezenta argumentele pro şi contra ale unui studiu recent.
Specialiştii de la listverse.com au prezentat câteva argumente forte în favoarea existenţei divinităţii şi contraargumentele ridicate.
Argumentul cosmic
Cea mai puternică dovadă a lui Thomas Aquinas cum că există Dumnezeu datează de pe vremea lui Platon şi Aristotel: 1. Fiecare fiinţă finită are o cauză. 2. Nimic finit nu poate fi propria sa cauză de generare. 3. Un lanţ cauzal nu poate avea lungimea infinită. 4. Aşadar, o Prima Cauză (sau ceea ce numim ceva care nu este efect) trebuie să existe. Un punct de start.
Acest argument a fost teoretizat în Grecia Antică pe când nu se ştia că Universul ar avea o origine. Astăzi, fenomenul e cunoscut ca Big Bang, iar argumentul s-a schimbat după cum urmează: 1. Orice începe să existe are o cauză. 2. Universul a început să existe cândva. 3. Prin urmare, Universul are o cauză.
Contraargument
Aceste trei puncte sunt adevărate, însă al doilea punct ar implica faptul că Universul ar fi avut o cauză, ori nu suntem siguri că a avut. Big Bang-ul are propriii contestatari, care spun că, întrucât teoriile matematice care duc la Big Bang nu funcţionează până dinainte de acesta, înseamnă că aceste teorii nu pot fi folosite de la bun început. Există şi “regresie infinită”, un alt contraargument: dacă Universul a avut o primă cauză, ce a cauzat acea primă cauză?
Argumentul raţiunii
Teoria lui C.S. Lewis spune că dacă n-ar exista o raţiune supremă în spatele universului, atunci n-ar fi avut cine să creeze omul ca o creatură care să gândească: “Dacă n-ar exista această Inteligenţă Supremă, atunci ar fi puţin probabil ca celulele din craniu să se dispună singure într-un anume fel şi să genereze ceva din care să rezulte ceea ce se numeşte gând.
Dar în baza a ce să accept că ceea ce gândesc este adevărul? Ce se întâmplă în creierele noastre şi rezultă drept gând, ar rămâne simple elucubraţii personale, dacă n-ar fi o Inteligenţă Universală în spate. Este ca şi cum aş vărsa laptele dintr-o sticlă pe jos şi rezultatul ar fi harta Londrei. Nu se poate aşa ceva. Dacă nu cred în Dumnezeu, nu pot crede nici în procesul de gândire. Deci nu mă pot folosi de gând ca să mă îndoiesc de existenţa lui Dumnezeu.”
Contraargument
Faptul că minţile oamenilor pot discerne la fel ceea ce e adevărat sau fals nu implică în mod necesar ca în spatele acestui proces de gândire să existe un Dumnezeu care are grijă de această dispunere a celulelor în craniu.
Argumentul filozofic
Acest argument a fost formulat mai întâi de St. Anselm, arhiepiscop de Canterbury, de la care l-a preluat ulterior Alvin Plantinga. “Dumnezeu există dacă există şi logica pentru ca El să existe.” Acest argument este extrem de simplu. Adică, nu doar crezi în Dumnezeu, ci şi în necesitatea existenţei Sale. Dacă crezi că ai nevoie de Dumnezeu, atunci, desigur, crezi că El există. Mulţi dintre noi avem nevoie să credem într-o forţă binefăcătoare care ne ghidează viaţa şi ne poate ajuta, iar acest motiv este suficient pentru ca Dumnezeu să existe.
Contraargument
Ateii critică argumentul filozofic, spunând că este numai o afirmaţie care nu are ca temei nicio probă palpabilă. Şi apoi, această teorie e numai un cerc vicios: concluzia se sprijină pe o premisă care se întemeiază pe concluzia iniţială.
Argumentul rangului
Această teorie controversată a fost elaborată de St. Thomas Aquinas în cartea “Cele 5 dovezi pentru (existenţa lui) Dumnezeu”. Teoria pleacă de la existenţa gradelor de comparaţie, fiindcă există diverse trepte de “mai mult” sau “mai puţin” pentru nobleţe, adevăr, bunătate şi altele.
Existenţa gradelor de comparaţie certifică faptul că există Dumnezeu. Ceva este dumnezeiesc dacă se apropie de perfecţiune. Cel mai bun, cel mai nobil, adevărul, întruchiparea perfecţiunii sunt Dumnezeu. Lucrurile cele mai adevărate sunt cele mai bune. “Cea mai mare căldură”, focul, e principala cauză a căldurii. Pe cale de consecinţă, există ceva dumnezeiesc care este cauza existenţei tuturor lucrurilor perfecte. Acesta este Dumnezeu.
Contraargument
Oponenţii afirmă că nu trebuie să crezi în ceva mai intens ca să crezi că există ceva mai puţin intens. Cel mai îndârjit ateu contemporan, Richard Dawkins, spune că doar pentru că suntem în apropierea unui obiect care miroase puternic, nu trebuie să credem că neapărat există un alt obiect cu un miros mult mai puternic ca să acceptăm existenţa primului.
Argumentul moral
Acesta e foarte vechi şi, conform acestuia, Dumnezeu există fiindcă: 1. există moralitate în lume şi asta se observă, 2. mai mult decât oricare alt motiv, credinţa în Dumnezeu e explicaţia moralităţii şi 3. pentru aceasta e de preferat să crezi în Dumnezeu decât să nu crezi.
Contraargument
Ateii afirmă că, tehnic, aceste argumente sunt corecte dacă toate trei ar fi acceptabile, totuşi criticii spun că nu există moralitate universală. De exemplu crimele făcute de soldaţi în Cruciadele din 1099 când se omorau oamenii (inclusiv copiii) erau acceptabile după standardele de moralitate de atunci, dar nu mai erau morale conform reperelor ulterioare. Există observaţia că fiecare epocă are alte repere morale.
Nu ştiu cine pe cine a convins cu acest studiu destul arid, dar închei cu vorbele unui matematician, fizician şi teolog francez, Blaise Pascal: “Dacă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic crezând în El, dar dacă Dumnezeu există şi nu crezi, atunci ai pierdut totul”.
“Oare Dumnezeu exista?
Dumnezeu stie…”
Bună asta!
Ai deschis cutia Pandorei..
Mihaela, aşteptam să mă lămureşti!
Mai am o speranţă, la surioara ta…
Imi pare rau dar evit discutiile despre religie, pentru ca pur si simplu nu cred. Punct.
Păi ai răspuns la întrebare. Foarte bine!
Nici eu nu mă dau în vânt după discuţii pe tema asta, dar cred. Punct.
Esti figură..:)) Punct. Din nou!
Tot acest compendiu…tu l-ai scris?
Dacă o să citeşti articolul, n-o să mai pui întrebarea asta.
Dar nu asta-i important. Doar răspunde la întrebarea din titlu. Ai posibilitatea să-ţi exprimi liber părerea, oricare ar fi ea.
argumentul ala ultim al lui Blaise Pascal e cam subtirel si oportunist..adica hai sa cred chiar daca nu cred ca poate daca o sa cred o sa am si niste avantaje sau nu….cam asa suna
Vorbele lui Pascal nu sunt un argument, desigur.
Dar care e părerea ta? Nu trebuie neapărat să argumentezi.
Oooo, grea întrebare. Cred că Dumnezeu există pentru că avem nevoie să credem în El. Și da, în măsura în care credem în El, se manifestă. Adică mai mult sau mai puțin. Sau, se manifestă indiferent..??? Ei, vezi? Aici e clenciul.
Deocamdată, pentru om, Dumnezeu ține foarte puțin de rațional și foarte mult de emoținal. Ce îmi pare mie rău, e că rațional îl cunoaștem destul de puțin. Și că eu nu voi apuca să cunosc aceste explicații raționale. Pentru că pe mine mă scot realmente din pepeni formulări ca “crede și nu cerceta”. Ba, și ce o să mai cercetez! Și o sa le întorc pe toate fețele. Deocamdată, cred, toate framântările filosofilor și oamenilor de știință ne-au ajutat să ne dezvoltăm ca oameni, ca gândire. De multe ori mă întreb însă, cum ar fi fost azi dacă nu ar fi ars legendara bibliotecă din Alexandria? Sau dacă nu s-ar fi pierdut nici o părticică din civilizațiile alea vechi, care se pare că erau atât de dezvoltate… cum am fi gândit azi? Ce mi-ar place să am acces la arhivele Vaticanului.
Deci, gata. Habar nu am. Uneori zic trebuie să da, alte ori nu știu.
E un punct de vedere şi îl respect.
I really don`t know. Nu mai cred in Biserica care exista azi in lume. Cred in un Dumnezeu, fiecare cu al lui (poate?!), cred in oamenii cu har care sunt niste exemple. Dar mai cred ca fiecare are dreptul de a alege daca sa creada si in CE/CINE/CARE curent, religie. Atata timp cat nu te bagi in sufletul meu cu de-a sila pentru a “propovadui” cuvantul Domnului, nu ma fortezi sa fac/sa gandesc ceva, fiecare e liber sa faca ce vrea (poate cu un amendament: atata timp cat nu faci rau altcuiva). Pana la urma, CRED.
Sunt perfect de acord cu tine. Eu nu am încredere în preoţi, în general.
Sunt prea puţini oameni cu har, care chiar vor să-L slujească pe Dumnezeu.
Pai daca in vreo 1000 si ceva de ani n-a reusit nimeni sa dea un raspuns…n-o cred ca o sa apara raspunsul tocmai de la noi, aici pe blog 🙂
Chiar nu stiu. E cam la fel ca intrebarea daca exista extraterestri. Si unul(D-zeu) si altii(alde ET)…mi-ar placea sa existe… ca sa nu fim atat de singuri…
*nu cred…
Ba exact asta voiam să aflu…
O intrebare logica pentru voi toti : Daca Eva si Adam i-au avut doar pe Cain si Abel, iar unul a fost omorat de celalalt…noi de unde provenim ?!
Sunt barbat, am 40 ani si pana in prezent nimic nu m-a facut sa cred ca exista in vietile noastre ceva divin sau supranatural, nu cred in nici o religie insa nu pot spune daca exista cineva sau ceva suprem care ne-a creat pe noi si tot ce ne inconjoara sau a fost o intamplare si totul a pornit de la acel Big-bang. Incerc sa ma impac cu ideea ca viata indiferent de unde provine este ceva unic pentru fiecare si nu este nicidecum vesnica ci se termina cu siguranta pentru fiecare dintre noi chiar daca nu stim cand. Viata merita si trebuie traita de fiecare dintre noi cat mai placut insa fara a obtine nici un fel de placere din suferinta altora sau a mediului care ne inconjoara si ne intretine viata. Nu face nimanui ce tie nu iti place sa ti se faca si daca vrei sa fi bun ofera altora ce ti-ar placea sa primesti si cu ceva noroc totul va fi ok chiar daca crezi sau nu ca exista ceva divin in tot ce ne inconjoara.
Îţi respect opinia, chiar dacă nu sunt în totalitate de acord cu ea.
Sunt de formaţie realistă, dar din vocaţie sunt umanist.
Sunt de acord că trebuie să ne trăim viaţa din plin, fără să deranjăm pe nimeni.
Deocamdată nu m-a convins nicio teorie ştiinţifică de nonexistenţa divinităţii,
dar nici biserica nu m-a convins că există Dumnezeu. Dar cred în divinitate
şi nici măcar nu-mi pun problema de ce. Pur şi simplu, simt că există.
Doar până pe la 30 de ani am fost, mai curând, agnostic. N-am avut o revelaţie,
dar, repet, am, început să simt în forul meu interior că există o divinitate.
Buna
DA,cred in Dumnezeu si in existenta Sa.. De ce ?? Nu as putea raspunde.. Nu am fost educata sa fiu cu “broboada-n cap” ..desi bunica mea ma lua des la Biserica..Nu se compara Bierica de atunci cu cea de acum.. Atunci era liniste,mergeai si iti vedeai de treaba..acum mergi si in spatele tau auzi ” vai cumatra ai vazut pe Ileana fata lui x cum se imbraca?! Aaa stai sa ti zic ultimele stiri..”..In concluzie nu cred ca stiinta poate demonstra nici ca exista El nici ca nu exista.. Pana la urma fiecare este liber sa creada in ce isi doreste;cred ca tine de sufletul pe care il avem fiecare daca sa crezi sau nu.. Ca iti place sa crezi ca se manifesta cu ardoare daca ai credinta e ceva.. la fel cum e si daca nu crezi..Unii au fost educati cu ideea asta ,altii nu..altii inca mai cauta raspunsuri.. iar altii pur si simplu au nevoie sa creada:)
O zi frumoasa
Tind să-ţi dau dreptate. O zi bună şi ţie!