Gogu, un prieten de-al meu, şi-a cheltuit toate economiile plus ceea ce moştenise de la bunicii lui şi a ridicat un bloc cu 6 etaje pe o arteră circulată a Bucureştiului. El s-a gândit că cel mai bine ar fi ca acea clădire să fie destinată închirierii de spaţiu pentru firme. Am trecut şi eu pe acolo, să-mi arate blocul care l-a costat o mică avere. El credea iniţial că îşi amortizează cheltuielile în cel mult 20 de ani. Voi în cât timp credeţi că vă puteţi scoate banii investiţi într-o clădire?

Sigur, asta depinde de mulţi factori, ceile mai importante elemente fiind locul în care se află clădirea, dotările şi finisările. Vizitând întreaga clădire, am constatat că existau mai multe posibilităţi de a da în folosinţă birourile construite. Gogu pusese peste tot mochetă, exceptând holurile, acoperite cu gresie de foarte bună calitate. În plus, scările erau placate cu marmură.

El se gândise în primă instanţă că poate închiria spaţiul ca aparamente bine delimitate, fiecare dintre ele fiind dotate cu baie care avea cadă, iar în una dintre încăperi se putea amenaja bucătăria, blocul fiind racordat la ţeava de gaze. În fiecare apartament exista centrală termică. Mi-a plăcut faptul că exista lift.

E drept, toate dotările încărcaseră devizul, dar spaţiul obţinut oferea mai multă elasticitate în privinţa folosirii lui. Gogu credea că îşi va amortiza cheltuielile mai repede, închiriind apartamentele destinate birourilor. În cazul în care constata că lucrurile vor merge greu, se putea reorienta şi va transforma clădirea în bloc de locuinţe.

În afară de ţeava de gaze, viitoarele bucătării nu aveau nici chiuvete, nici hote pentru aragazuri. I-am spus observaţiile mele lui Gogu şi acesta mi-a spus că ştia de toate aceste neajunsuri încă din faza de proiectare şi aflase ce sumă ar mai fi trebuit să cheltuiască pentru dotările bucătăriilor.

În una dintre băi am dat drumul apei în chiuvetă şi un sunet neplăcut m-a determinat să închid repede robinetul. Pe Gogu l-a umflat râsul şi mi-a spus că la fel reacţionase şi el când voise să vadă presiunea apei. Chemase un instalator, iar acesta îi explicase că acel zgomot neplăcut e caracteristic fenomenului de cavitaţie, ceea ce însemna că în curentul de apă se formau porţiuni de aer care, aglomerându-se, determinau vibraţii, prezentând pericol de distrugere a ţevilor de apă.

El bănuia că poate fi de vină şi hidroforul, respectiv filtrul acestuia se încărcase cu mizerie şi trebuia schimbat. Instalatorul chiar era plecat să vadă nişte filtre de apă pentru hidrofor, iar instalaţia va funcţiona normal în curând.

L-am întrebat pe Gogu dacă ar vrea să vândă apartamentele respective, dar el voia să-şi scoată banii cheltuiţi prin închirierea spaţiului şi să-i rămână clădirea. Mi-a spus că, deocamdată, găsise o singură firmă care se arătase interesată să închirieze acolo un etaj întreg şi încă nu se înţeleseseră la preţ.

Comments

comments