Minciunile ne ţin în viaţă?!

De ce minţim? Pur şi simplu pentru că adevărul e mai complicat decât minciuna, pentru că adesea este incomod şi dificil de explicat. De aceea folosim micile minciuni, ca atunci când spunem la telefon „sunt blocat în trafic”, însă în realitate nici nu plecaserăm de acasă. E preferabilă oricând o minciună frumoasă, unui adevăr trist. Ultimele cercetări ştiinţifice par să arate că încă din leagănul civilizaţiei umane, minciunile ne-au ajutat să ne înţelegem mai bine unii cu ceilalţi. Mai mult, dacă oamenii nu se foloseau de minciuni, omenirea ca specie s-ar prea putea să nu fi supravieţuit.

Păi cum ar fi să spunem adevărul în toate cazurile? De exemplu, când ne întreabă o colegă de serviciu cum îi stă noua ei rochie, noi să-i spunem adevărul, adică îi face fundul mai mare decât este, decolteul e prea îndrăzneţ chiar şi pentru o secretară modernă şi că acea culoare îi evidenţiază cearcănele? Pentru confortul ei psihic, îi vom spune că-i ravisantă şi va frânge inimile bărbaților…

Sau, atunci când ne întreabă şeful cum stăm cu nu ştiu ce lucrare, cum ar fi să-i spunem că ne doare exact la bascheţi de ea, că ni se face lehamite numai când îl vedem, dar să mai şi deschidă gura? Barem dacă ar face-o ca să ne laude pentru îndeplinirea altor sarcini de serviciu, nu ca să ne împingă de la spate. Dar noi nu vom spune nimic din toate astea, ci că lucrarea e în curs de finalizare, chiar dacă nici nu ne-am apucat de ea…

În mai toate societăţile, chiar şi în cele ale albinelor, furnicilor, maimuţelor antropoide, cooperarea se răsplăteşte. Iar cei care pun mai presus interesul personal celui colectiv sunt pedepsiţi de societate. Suntem obligaţi să cooperăm. Pe de altă parte, pentru a coopera pe termen nedefinit, trebuie să avem puterea de a renunţa la propriul interes măcar pentru un timp, dar ne e tare greu, cu toate că ştim că numai împreună putem rezolva probleme insurmontabile fără cooperare.

Lumea este o societate foarte complexă, care se întemeiază pe relaţii, iar minciunile reprezintă un act de autoapărare, de supravieţuire. Multe vietăţi folosesc disimularea, minciunile. Se pare că până şi bacteriile emit semnale false pentru a fi ajutate de celelalte, pentru a impulsiona cooperarea. Asta spun savanţii.

Nu vreau să scuz acest comportament la prima vedere condamnabil, dar uzităm de minciuni pentru avantajele pe care ni le pot aduce. De ce minţim, de fapt? Ca să câştigăm încrederea colegilor şi bunăvoinţa şefilor, pentru a flata, a deveni dezirabili în ochii clienţilor etc. Deunăzi am fost într-o piaţă, pentru a căuta nişte fructe. M-ar fi tentat nişte piersici mari, moi, zemoase, cum n-am mai văzut de ani buni. Un, hai să-i zic, ţăran avea nişte piersici de vânzare. L-am întrebat:

– Sunt moi piersicile?
– Aa, nu, domnule, sunt tari, puneţi mâna pe ele!
– Da, sunt tari. Eu căutam unele moi…
– Vai, dar sunt moi, domnule!

Am izbucnit amândoi în râs. Astfel de mici minciuni sunt de înţeles. Dar cu cât privim mai sus, la straturile superioare ale societăţii, cu atât minciunile sunt mai mari, devin sfruntate. Desigur, cei care le emit fără să clipească au un scop bine definit. De exemplu, politicienii se luptă pentru putere şi fiecare va promite mai mult şi mai bine alegătorilor. În final, cineva va fi ales, iar promisiunile nu vor fi niciodată onorate. Şi dacă ar fi fost alcineva ales, era acelaşi lucru…

Despre alte minciuni vom mai vorbi curând.

Comments

comments

21 Comments

  1. cotos 15/07/2013
    • Javra 15/07/2013
  2. Razvan Ianculescu 15/07/2013
    • Javra 15/07/2013
      • Razvan Ianculescu 16/07/2013
        • Javra 16/07/2013
  3. Ender 15/07/2013
    • Javra 15/07/2013
  4. adelinailiescu 15/07/2013
    • Javra 15/07/2013
  5. Dragoi Cristina 16/07/2013
    • Javra 16/07/2013
    • Javra 16/07/2013
  6. Carmen 17/07/2013
    • Javra 17/07/2013
  7. elly weiss 20/07/2013
    • Javra 20/07/2013
  8. Rudolph Aspirant 28/07/2013
    • Javra 28/07/2013
    • Rudolph Aspirant 28/07/2013
      • Javra 28/07/2013

Leave a Reply

Read previous post:
Recomandările săptămânii

M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care...

Close