Nu ştiu ce să fac. Există unii bloggeri care îşi scriu cu regularitate gândurile. Fireşte, mă simt dator să le răspund cu câteva randuri. Dar tot timpul fac asta cumva forţat, nu fiindcă aş vrea cu adevărat ca ei să scrie în continuare. Şi vorbesc de sentimente înălţătoare, iar eu le răspund crispat. Mă simt inconfortabil cu degetele pe tastatură. Dar poţi să-i ceri unui om să scrie doar după ce învaţă limba română? Fac nişte greşeli gramaticale care mă doboară. Pleonasmele lor sunt năucitoare. Nu mai zic de un anacolut, acolo…
Sunt eu prea critic? Ştiu, sunt mari scriitori care făceau frecvent greşeli gramaticale. Am eu dreptul să-i înăbuş cuiva dorinţa de a scrie? Dacă vrea să devină un autor faimos? Şi, poate chiar ar reuşi, dacă nu l-aş descuraja făcându-i observaţii. Ştiu eu ce geniu literar aş ucide din faşă? De unde ştiu că peste 20 ani nu va lua mari premii literare? Poate chiar îl chinuie un talent clocotitor şi de-aia scrie ca un agramat…
Subiectele pe care le aleg aceştia nu sunt deloc rele, chiar dacă, uneori, comit nişte violenţe de limbaj care mă copleşesc. Dar asta nu-i o noutate printre bloggeri. Sunt mulţi cei care se defulează scriind obscenităţi. Asta, probabil, pentru că în mod obişnuit, în vorbirea curentă, ocolesc înjurăturile. Şi ce să fac? Să le cer, de exemplu, celor de la Paraziţii să nu mai cânte fiindcă textele melodiilor conţin cuvinte licenţioase? Bine, dar mulţi susţin că ei chiar au talent! Poate sunt eu prea pretenţios, prea pudic.
Vezi, de asta te întreb, cum să procedez? Să mă fac că nu văd? Aşa, le-aş face un bine? Să-i sfătuiesc să înveţe gramatica predată în clasele V-VIII? Dacă se simt jigniţi? Departe de mine de a vrea să dau lecţii. Şi chiar nu vreau să supăr pe nimeni. Fiecare n-are decât să scrie ce şi cum vrea, atât că mă deranjează derapajele de limbaj şi incultura. Un prieten cu care am discutat pe tema asta m-a sfătuit să nu pun pe blog acest text, ca să nu-mi sară nimeni în cap. Oricum, eu având de puţin timp un blog, ar trebui să scriu mai mult, indiferent de calitatea ideilor transmise. Acum ar trebui să mă intereseze doar cantitatea. Oare?
Sigur că poţi să le-o ceri, critica ar trebui să fie constructivă. Cu excepţia situaţiilor în care eşti catalogat ‘heităr irelevant’ şi nu te ia în seamă…
Vad ca si tu, si alti bloggeri ma sfatuiti sa critic astfel de “scapari”.
La multi ani!
De ce să nu le spui? Dacă vor să progreseze în ceea ce fac o să fie mai atenţi. Eu recunosc că am păţit de multe ori să am greşeli atunci când scriam şi mă simţeam penibil când îmi arăta cineva greseala dar acceptam şi eram mai atentă după.
Era şi o vorbă “Mai bine îi spui decât să-l laşi să moară prost.”
Iti multumesc pentru sfat.
La multi ani!
O observatie facuta argumentat si cu bun simt cred ca n-a omorat niciodata pe nimeni … dar daca la un articol de 500 de cuvinte, cu un mesaj important, vezi si comentezi doar greselile gramaticale nu mai e prea ok.
Just! Asta spuneam si eu: multe dintre subiectele abordate sunt foarte bune si nu prea imi vine sa comentez scaparile de gramatica sau un cuvant licentios. E ca si cum, la un buchet de flori superb, tu ai vedea doar o frunza ofilita.
La multi ani!
Daca iti vine sa-i semnalezi greselile, zic ca cel continut nu fu asa de bun. daca la final gandul tau este la ce ai citit pai la dracu cu drumu daca ai ajuns in paradis.
Probabil ca ai dreptate.
Daca le atragi atentia faci un lucru bun.Daca se supara inseamna ca nu au inteles…sa fie sanatosi
Iti multumesc pentru povata.
Trebuie sa fii foarte impocrit ca sa nu accepti si sa multumesti pentru greselile gramatile care ti-au fost aratate in mod special de o anumita persoana. Sfaturile intotdeauna sunt binevenite. Din cate stiu eu sfaturile le poti asculta sau nu, depinde doar de tine. Cel putin asa gandesc eu. Din pacate pentru o chestie de genul te poti trezi ca esti trimis in origini pentru ca altii vad lucrurile diferit.
Daca tu binevoiesti sa dai sfaturi persoanelor,sa iti sacrifici timp, sa le atragi atentia pentru o greseala gramaticala, trebuie sa fii pregatit si pentru ceva mai rau. Daca esti pregatit si poti trece peste anumite injuraturi din partea unor bloggeri mai frustrati, restul ar aprecia gestul.
Parerea mea – sincera, de altfel, este ca trebuie totusi ca, in calitate de blogger, daca ai pretentii sa ajungi undeva mai sus, trebuie sa respecti niste reguli si una ar fi scrisul corect, ca oricine citeste sa poate intelege fara dificultati postarea. Oricine care este cunoscut, sigur nu a inceput sa scrie pe blog la fel ca pe messenger, banuiesc.
Ai dreptate.
Corigent fiind la limba romana,mi-am facut blogul mai mult pentru a ma ambitiona sa scriu cat mai bine si mai corect.Asadar sunt dispus la critici si pareri.
OK! Nu te supăra, frate!
Rar cand gasesc greseli gramaticale pe bloguri. Frecventez doar site-uri de buna calitate. In niciun caz nu le semnalez, realizez ca autorul a avut o mica scapare. Oricui i se poate intampla cand e foarte obosit. Insa daca blogul e plin de greseli, cu siguranta ca nu va rezista in blogosfera. Fie omul isi va imbunatati din mers gramatica, fie va disparea din peisaj.
Sper să ai dreptate.
Eu nu ma supar cand cineva imi arata unde gresesc si atat, fara sa foloseasca un limbaj peiorativ. Consider ca imi face o favoare pana acolo unde incepe sa ma jigneasca. Eu chiar mi-as dori sa am pe cineva care sa aiba timp sa ma corecteze si sa-mi dea sfaturi, intr-o mainiera pozitiva de genul : asa da/asa nu.
Eşti înţeleaptă.
De multe ori am fost si eu trasa de manecuta ba pentru o virgula pusa aiurea, ba pentru c-am mancat o litera, ba ca am folosit un cuvant gresit…
Niciodata nu m-am dus sa dau in cap omului ce m-a corectat, indiferent pe ce ton a spus-o ( unii abia astepta sa gafezi ) am luat-o ca atare, am multumit si (m-)am corectat!
La randu-mi insa daca fac asta sunt privita ca pe o aroganta ce incearca sa se dea desteapta sau care da lectii. Gresit, incerc doar sa ii arat omului unde a gresit, nu sa ii dau o lectie dar in fine, fiecare ia chestiile astea cum doreste!
Ai riscat poate mult scriind despre asta, e un subiect extrem de sensibil, tine printre altele si despre orgoliul celui atentionat. Mie-mi poti lasa astfel de comentarii fara nicio problema. Te invidiez pentru curajul de-a fi scris despre asta. Eu citesc cu voce tare textele, le savurez impreuna cu sotul meu si continuam sau renuntam sa citim un text in functie de corectitudinea sa gramaticala si de cursivitatea, coerenta ideii, a scriiturii.
Sunt bloggeri care scriu foarte bine, au idei, ştiu să le argumenteze,
toate bune şi frumoase până la un punct, când constaţi că gramatica e deficitară.
Şi s-a dus poezia…
E foarte ok sa atragi atentia. O poti face prin mail, sau o poti face printr-un comentariu care la final, poti solicita stergerea acestuia. Dupa buna dispozitie.
Eu gresesc uneori. Cu totii gresim. Am vazut si bloguri mari cu greseli. Nu multi imi atrag atentia, dar cine o face, ii multumesc. Zilele astea au fost doua cazuri la mine. Cineva ma contactat pe facebook chat si mi-a zis ca am intr-un articol, un cuvant gresit. Din greseala, din nestiinta, din neatentie, am scris “creem”, in loc de “cream”. Am corectat, dar si multumit in acelasi timp.
Al doilea caz, dau share la un art. pe facebook, iar cineva mi-a atras atentia in legatura cu unele fraza incoerente din continut. Un articol foarte lung. L-am citit, si am corectat absolut tot ce era necesar. I-am multumit. Nu ma cunostea, nu il cunoasteam.
Gresim, e omeneste. Gresesim la greu, mai ales cand lasam comentarii. Sincer, eu le las in mare viteza si nu le recitesc. Dar se intampla sa gresesti.
Stii care sunt cele mai mari si mai grave greseli? Iti zic eu. Atunci cand citesti articole intregi, care n-au spatiu dupa (.)(,) si etc. De fapt, acestea nu sunt greseli. Aici e vorba de nestiinta. Asta a crima asupra limbii romane, gramaticii, ortografiei, si cum vrei sa-i zici. Asta e adevarata mizerie. Restul e cancan 🙂
Da, sunt supărătoare greşelile la care te referi.