Am un nepoţel, Florin, pe care sora mea, Mădălina, şi soţul ei, Andrei, au binevoit să-l conceapă. Cum a împlinit deja 7 luni, mă aştept ca în curând să zburde prin casă, spre disperarea vecinilor de sub apartamentului nostru. Ca să alerge prin casă, Florin mai întâi trebuie să înveţe să meargă. Medicul pediatru i-a spus mamei lui că premergătoarele se recomandă copiilor de peste 8 luni, dacă aceştia pot sta singuri în picioare şi să-şi susţină capul.
În privinţa utilităţii premergătoarelor, pediatrul a fost puţin evaziv, spunându-i surorii mele că problema e oarecum controversată, unele studii fiind pentru folosirea lor, altele, contra. Din câte a discutat el cu alţi părinţi, unii copii au fost vizibil ajutaţi în dezvoltarea lor de premergătoare, alţii, dimpotrivă, au fost întârziaţi de folosirea lor excesivă.
După părerea lui personală, ar trebui ca unui copil de 8-9 luni să i se aducă un premergător cu mai multe funcţii, care să aibă şi o bară de activităţi cu luminiţe şi vibraţii, care l-ar putea ţine ocupat pe micuţ. N-ar trebui uitat copilul în premergător ore întregi. Trebuie folosit, dar cu moderaţie, cât timp adulţii nu-l pot supraveghea tot timpul, căci niciun instrument, oricât de sofisticat ar fi, n-ar putea înlocui părinţii.
Dacă adulţii văd că odrasla lor s-a obişnuit repede cu premergătorul şi îl ajută, să nu ezite să i-l ofere în fiecare zi. Nu înseamnă că dacă pruncul este în premergător, părinţii îşi pot vedea în voie de alte activităţi. Totuşi, unii dintre aceştia au fost foarte mulţumiţi de el, văzând că cei mici au făcut primii paşi mai repede.
Alţi părinţi au spus că astfel de premergatoare îi feresc pe copii să se lovească de colţurile mobilierului sau al pereţilor şi îi ţin departe de prize, bibelouri şi obiecte care i-ar putea accidenta. La vârsta asta, copiii sunt foarte curioşi şi vor să exploreze universul în care se găsesc. Părinţii trebuie să fie atenţi la modelul ales, astfel încât copilul să-l folosească în siguranţă deplină.
Ţinând cont de informaţiile culese, Mădălina s-a hotărât că Florinel merită să i se ofere şansa de a învăţa mai repede să meargă, aşa că îi va cumpăra un premergător, după cum i-a recomandat medicul pediatru: sofisticat, cu jucărioare, lumini şi vibraţii. În cele din urmă, şi premergătorul e tot o jucărie mare şi folositoare. Abia aştept să-l văd…
8 luni mie mi se pare cam devreme, cred ca mai trebuie lasat o luna doua sa isi exerseze mersul de-a busilea mai ales daca a pornit de-a busilea catre 7 luni, insa daca e deja expert in mersul de-a busilea si il practica deja de 2 luni bune, atunci cred ca e ok sa treaca la premergator, cu observatia ca nu tuturor copiilor le place mersul de-a busilea si unii chiar il evita, preferand sa topaie asa asezat in fundulet sau chiar sa se rostogoleasca ca un cilindru, si unii chiar trec de la asta direct la mersul in picioare, mersul de-a busilea neparandu-li-se lr prea atractiv…asa ca depinde si de firea copilului si ce crede el ca I se potriveste intr-o anumita masura, desi desigur e bine sa I se aminteasca in joaca macar asa de curiozitate ca exista si mers de-a busilea, ca el poate ca nu si-a dat seama si l-a ignorat nu pt ca nu-i place, dar pur si simplu pt ca nu I-a trecut prin cap, fiind mai atent la alte chestii…si e si asta normal si nu tine de talentul de viitor inventator sau artist al acelui copil sau de IQul lui, desi e posibil sa tina de daca va fi un mare dansator si coregraf artist de nivel de Balanchine…adica sa-i faca placere sa isi exploreze si sa-si dezvolte simtul kinestetic la un nivel chiar asa mai super-deosebit de nivel ca inventeaza el un nou mod de-a mers de-a busilea plus doar pe un genunchi si cu piciorul celalalt in cumpana plus rotindu-se intr-o pirueta perfecta…insa daca e asa mai obisnuit si tocmai a inceput sa mearga de-a busilea, de ce sa ii refuzam aceasta posibilitate macar asa 6-8 saptamani…dupa parerea mea nici un bebelus nu trebuie grabit sa stea in picioare si e perfect ok daca incepe sa mearga la 10 luni sau la 14 luni, si cei care invata sa mearga cu 2-3 luni dupa mediade 12 luni nu sunt neaparat considerati intarziati sau ca vor fi repetenti la scoala, exista MULTI alti parametri mult mai semnificativi, care trebuie luati in ansamblu pt a face o asemenea evaluare, iar varsta la care se zice primul cuvant sau statul in picioare, de care se cramponeaza atatia, NU sunt absolut de loc semnificativi luati asa de la sine insusi in izolare.
Desigur, nu am scris asta in mod special pt familia lui Florinel, despre care sunt sigur ca sunt si mai documentati si mai informati decat mine, plus au si acces la un medic pediatru si un asistent medical pediatru competenti, sau sunt in stare sa obtina acest acces plus sa studieze din cele mai reputabile surse ca sa il ia la intrebari dificile chiar si pe medicul pediatru…am scris asa mai mult pt ca poate trec pe aici parinti mai anxiosi care s-or intreba de ce Gigel alearga si manuieste si IPhone-ul de la 9 luni si la 12 luni si-o lua si carnet de sofer, pe cand mormolocul de Ionel are 11 luni si se joaca tot asa de-a busilea sau rostogolindu-se de colo colo in loc sa fie macar curios cum o fi in pozitie verticala.
De aia cred ca exista si acele controverse semnalate de tine, insa sunt sigur ca parintii lui Florinel stiu deja si ce il intereseaza pe Florinel si ce-i pot lui piciorusele si degetelele, plus s-au informat corect luandu-l la intrebari si pe medic, asa ca ei precis au luat o decizie informata. Si de fapt orice exercitiu nou si placut pt un bebelus, chiar si cu o jucarie sau fara jucarie, e mereu bun pt el cu parintele alaturi plus cu moderatie si alternand cu alte exercitii si jocuri, exact cum ai zis si tu, nu sa il pui in chestia aia asa 3-4 ore pe zi cu gandul sa invete sa mearga mai devreme, sau doar pt ca sa stea priponit intr-un loc, ca desigur ca nu merge asa.
Stiu ca scriu platitudini plus nu am nici un mare drept sa comentez pt ca eu nu am bebelus plus sansele ca eu sa am vreun bebelus sunt ff aproape de zero, insa mie mi-a placut sa citesc despre dezvoltarea unor diverse aptitudini la bebelusi pt ca mi se par asa de multe si de rapid de uluitoare in comparatie cu “dezvoltarea personala” a oamenilor deja adulti, incat am comentat chiar cu placere.
Mie mama mi-a spus că mergeam deja în picioare într-un pat mare, când am căzut de acolo pe covor, aşa că o vreme n-am mai mers decât de-a buşilea…