Putem deveni nemuritori?

În cadrul unui studiu realizat într-un institut din Boston pe cobai care îmbătrânesc prematur, s-a constatat că, prin reactivarea unei enzime, animalele întineresc şi chiar pot fi din nou fertile. Asta înseamnă că putem deveni nemuritori?

Acum se fac studii pentru a vedea dacă metoda are efect şi în cazul cobailor sănătoși. Cercetătorii vor să constate dacă, prin reactivarea acestei enzime, se poate opri sau încetini procesul de îmbătrânire. Enzima respectivă este telomeraza şi poate repara extremităţile cromozomilor. Aceeaşi metodă ar putea fi utilizată şi la oameni, pentru a “repara” organele bolnave.

Telomerii sunt un soi de protecţii aflate la extremitatea fiecărui cromozom, iar în oricare celule, această enzimă repară continuu telomerii; cu toate acestea, pe măsură ce îmbătrânim, telomerii se uzează, iar informaţia genetică se strică, ceea ce corespunde cu îmbătrânirea celulelor.

Japonezii ştiu secretul vieţii veşnice?

Până de curând, se considera că proteina C1q este o componentă obişnuită a sistemului imunitar. Dar de curând, cercetătorii Universităţii Osaka au izbutit să descopere rolul adevărat al proteinei. Experţii afirmă că au identificat o modalitate prin care să ţină sub control şi chiar să stopeze aproape complet procesul de îmbătrânire a celulelor. Această descoperire ar putea fi cheia obţinerii vieţii veşnice.

Totuşi, încă nu s-a găsit o metodă prin care să fie stopată îmbătrânirea fără să fie afectat sistemul imunitar. Cercetătorii vor continua acest proiect, sperând că, în cele din urmă, vor afla o metodă care să ne permită să rămânem veşnic tineri şi sănătoşi.

Vinul roşu ne prelungeşte viaţa

Cercetătorii au descoperit secretul longevităţii aflat într-un ingredient al vinului roşu, care poartă denumirea de resveratrol. Se crede că are proprietăţi anti-îmbătrânire şi că poate lupta împotriva cancerului şi a bolilor cardiace. Resveratrolul măreşte nivelul energiei din organism.

Actualmente, savanţii afirmă că au izbutit să dezlege misterul acestui ingredient al vinului roşu şi că sunt aproape de a crea un medicament care să aducă tot atâtea beneficii ca şi 8000 de sticle de vin.

În absenţa genei SIRT1, resveratrolul nu are efect benefic, aşa că se caută o moleculă care să imite efectul resveratrolului, ceea ce ar putea fi baza obţinerii unor medicamente în stare să mărească durata de viaţă.

Şi dacă am trăi veşnic?

Civilizaţia are la bază axioma că orice om, după o vreme, moare. Şi, oricât de atrăgătoare ne-ar părea perspectiva vieţii veşnice, problemele apărute în urma acestei schimbări extraodinare ar trebui să ne tempereze elanul.

Noi, oamenii, am tot visat să trăim mai mult, ba chiar o veşnicie, dacă s-ar putea. Religiile ne oferă viaţa de apoi, cea eternă. Totuşi, de puţină vreme se vorbeşte despre viaţa fără de moarte ca despre ceva care, în câţiva ani sau câteva decenii, ar putea fi posibilă.

Desigur, mulţi oameni de ştiinţă sunt incitaţi de această   provocare, reprezentată de nemurirea ce poate deveni tangibilă. Ar fi cel mai important succes din istoria omenirii, dacă am reuşi să schimbăm mersul considerat (până de curând) firesc al lucrurilor, să putem anula ceea ce pare a fi implacabil, sfârşitul vieţii.

Dincolo de visul frumos devenit realitate, ar rămâne o întrebare atât de prozaică: ce am mânca, dacă am fi nemuritori? Actualmente suntem 7 miliarde de oameni. În cel mult 40 de ani, vom fi 9 miliarde. Deja se pune problema că suntem prea mulţi pe planetă şi nu ajunge hrana pentru toţi, în condiţiile în care nu trăim veşnic.

Nemurire? La ce bun?

Dincolo de dorinţa firească, la nivel individual al fiecărei persoane de a trăi o veşnicie, se pare că asta n-ar fi prea bine pentru omenire, ca specie. Biologul brazilian Andre Martins, expert în evoluţionism, a făcut o simulare pe calculator a unor populaţii ipotetice, una de indivizi obişnuiţi, muritori, alta de nemuritori.

Mortalitatea obişnuită reprezintă un lucru pozitiv pentru supravieţuirea speciei. În simularea amintită, poate paradoxal, populaţia muritoare a determinat extincţia celei nemuritoare! Prin selecţie naturală, are loc adaptarea la schimbările de mediu, de-a lungul generaţiilor succesive. Schimbările fac ca fiecare generaţie să fie ceva mai bine adaptată decât cea precedentă şi, în cele din urmă, s-o elimine pe cea ai cărei indivizi nemuritori rămân tot timpul în tiparele lor.

Există un animal nemuritor!

O meduză din specia Turritopsis nutricula, care măsoară numai 5 milimetri lungime, fiind una dintre cele mai mici vieţuitoare marine, se pare că toate trăi la infinit. Iniţial, mica meduză provine din Caraibe, dar treptat, va năpădi oceanele Terrei.

Această meduză e singura fiinţă de pe planetă care îşi poate inversa complet ciclul vieţii, practic luând-o de la capăt la nesfârşit. Ciclul vital al acestei vieţuitoare se repetă veşnic.

Comments

comments

25 Comments

  1. Ender 01/04/2013
    • Javra 01/04/2013
  2. Sonia 01/04/2013
    • Javra 01/04/2013
  3. adelinailiescu 01/04/2013
    • Javra 01/04/2013
      • adelinailiescu 01/04/2013
        • Javra 01/04/2013
  4. Dragoi Cristina 01/04/2013
    • Javra 01/04/2013
  5. Savoir Faire 02/04/2013
  6. Savoir Faire 02/04/2013
    • Javra 02/04/2013
  7. vienela 02/04/2013
    • Javra 02/04/2013
  8. elly weiss 04/04/2013
    • Javra 04/04/2013
  9. Alin 14/04/2013
  10. Nemuritorul 05/11/2015
    • Nemuritorul 05/11/2015
    • Nemuritorul 05/11/2015
    • Javra 05/11/2015

Leave a Reply