Recomandările săptămânii

caine la laptop 1M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Tudorel Bezea se întreabă ce se întâmplă când finaliştii unui concurs online se retrag în formă de protest: “Am afirmat de mai multe ori pe blog că organizarea unui concurs online nu este chiar atât de simplă… Organizatorii nu mai sunt priviți ca niște zei în fața cărora trebuie să ne plecăm privirea… O confirmare a celor de mai sus este și recenta retragere a unor finaliști ai concursului național de creație literară ‘Fotografiați de Bresson’…

În momentul în care organizezi un concurs bazat pe creație într-un anumit domeniu, invită în juriu persoane pregătite în domeniul respectiv. Acceptă faptul că persoanele care se înscriu la asemenea concursuri sunt și capabile să-și evalueze propriile lucrări comparativ cu cele desemnate câștigătoare”. Trebuie citite şi comentariile la acest articol. Aviz organizatorilor de concursuri, care susţin că n-au de-a face cu jurizarea. Aceasta e o componentă de bază a unei competiţii şi nu trebuie lăsată la latitudinea unor persoane neavizate.

Mixy ne arată ce putem pătimi dacă urmăm aşa-zisele sfaturi economice: “Să citez aşadar sfatul magic (zici că are praf de zâne): ‘Dacă îţi doreşti cu adevărat să cumperi ceva, notează-ţi undeva şi lasă notiţa deoparte 30 de zile. Dacă îl vei mai dori atunci, cumpără-l’. Zis şi făcut. Mi-am dorit nişte ghetuţe… şi mi-am pus memento peste 30 de zile.

A trecut timpul şi a sunat ceasul. Ştii cum mi le doream? Mai rău decât în urmă cu o lună de zile. Partea bună a sfatului: în 30 de zile ştii precis dacă mai vrei acel lucru sau nu. Partea proastă: nu mai găsesc ghetele pe piaţă”.

Răzvan Ianculescu ne arată cu umor cât de fiabile sunt produsele ieftine: “…Am ales un radio portabil albastru și senzațional… Și mașina de tuns roșie, de sus, vă rog! (…) Pe lângă deosebita sculă, megapachetul conținea și foarfecă, și piaptăn, și o sticluță de ulei pentru ungere, și manual de instrucțiuni. Aproape că făcea și cartofi prăjiți, totul la zece lei. Frizer, bunul meu tată. Am decis împreună că trei centimetri de păr îmi ajung. Lucrarea s-a început de la tâmple. Zum-zum de două ori și poc. S-a spart capul de trei centimetri după ce tunsese perfect toată partea dreaptă a capului…

După alte două ture la ceafă, s-a auzit o înjurătură, apoi o bufnitură și, când m-am întors, noua mea mașină de tuns cu șapte capete era împrăștiată pe jos, arzând. A luat foc… Circul abia începuse, pentru că toată familia râdea cu gura până la urechi arătându-mă cu degetul. Mi-am dat seama de ce, abia după ce m-am uitat în oglindă. Deși era caniculă, mi-am pus un fes pe cap și am fugit la frizerie. Radio-ul s-a ars a doua zi”.

Ruxandra Oprea ne aminteşte că iubirea e despre doi: “La mine îndrăgostirea nu durează o zi, o săptămână, o lună sau un an. Pot fi îndrăgostită o viaţă întreagă, dacă omul de lângă ştie să aibă grijă de sentimentele mele şi nu şterge cu ele pe jos. Pot fi îndrăgostită la infinit, dacă tot el ştie să mă apropie, în loc să mă îndepărteze…

Iubirea e despre doi. Emoţiile minunate, înălţătoare, pure, intense pe care le împărtăşim într-un tainic şi mirific unison cu fiinţa iubită, atunci când iubirea este reciprocă, ne ajută să intrăm într-un contact din ce în ce mai intim unul cu celălalt, pe diferitele niveluri ale fiinţei noastre”.

Chinezu a scris un mic tratat despre cum să nu îţi laşi prietenii pe planul doi: “Nu există să nu ai timp pentru ceva pentru care merită să îţi faci timp. Nu există să nu ai timp pentru ceva care, oricum o dai, te defineşte ca om. Nu există să nu ai timp, în esenţă, pentru a fi tu însuţi…

Vorbesc despre prieteni. Care nu sunt nici atât de aproape de preocupările tale precum familia (numero 1 pentru mine, la distanţe celeste de orice altceva), dar nici atât de departe de preocupările tale precum ultimul algoritm de calcul al laptelui praf. Ei sunt, mereu şi mereu, undeva la mijloc. Adică nici nu intră prea des pe radarul tău…, dar nici să îi faci uitaţi nu se face… Aşa că lună de lună, an de an, ei stau în acea zonă a no mans land-ului tău personal”.

Adelinailiescu ne povesteşte ce emisiuni a vizionat într-o noapte de nesomn: “…Poate sunteţi interesaţi de obiceiurile, viciile şi morala din Anglia în perioada georgiană… Cică în vremea aceea consumul de alcool era îndeletnicire de bază pentru ambele sexe. Şi când a apărut pe piaţă ginul…, toată Anglia umbla mai mult beată. Iar violenţa era la ordinea zilei. Cam ca pe la noi în Moldova, când se trage tulburelul.

Apoi am dat o fugă… în lumea sexului şi pornografiei. Vă povestesc numai de un stabiliment deosebit din Praga, foarte căutat de turiştii sexuali… După ce socializează ei la un păhărel-două-o damigeană, îşi aleg o parteneră… şi se retrag pentru prestări servicii. Care prestări se filmează şi se transmit live pe internet cu acordul protagoniştilor. Astfel, clientul nu plăteşte nimic şi toate încasările vin… din plata abonaţilor din mediul virtual… Păi senzualele, buruienile şi ţoancele noastre au rămas demodate rău, ar trebui să se mai ducă şi ele la un curs de perfecţionare”.

Spanac ne vorbeşte despre credinţa lui: “Am să vă spun azi despre cea mai bănoasă afacere din România. Dar mai întâi să vedem care crede lumea că-i afacerea cu pricina… Deși ați crede că politica dictează totul. Și apoi să spuneți că o gagică face cu veverița ce fac 100 de politicieni. Apoi că mass-media controlează toată informația. Sau că, de fapt, toată lumea se învârte în jurul petrolului. Vax, bă! Nu, nici banca nu-i bănoasă! BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ! Aia e cea mai bănoasă afacere din țara noastră”.

Comments

comments

5 Comments

  1. Tudor 03/11/2013
  2. bumy 03/11/2013
  3. Maryan 11/11/2013
    • Javra 11/11/2013

Leave a Reply