M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Cuvânta ne vorbeşte despre faptul că bărbaţii nu se pot schimba niciodată: „Mi-e greață de bătrânețe pentru că uneori nu este însoțită de înțelepciune. Mai ales femeile capătă prostul obicei de a spera că lupul își schimbă părul. Că după o greșeală el se va schimba. El nu se va schimba niciodată. Adulterinii rămân adulterini. Alcoolicii rămân alcoolici. Complexații rămân complexați. Amatorul de puicuțe tinere nu va spune că supa din găină bătrână este mai gustoasă.

A înșelat-o pentru că este curvar, s-avem pardon de expresie. End of story. Partea în care el o mai ia pe ea la tură de câteva ori într-o scurtă împăcare este ca atunci când el are voie să se culce cu cine vrea, iar ea se bucură că vizuina ei este încă pe harta lui. Subtextul este că ea nu l-a apreciat cum trebuia, el a căutat în altă parte, iar acum ea îl apreciază la adevărata valoare”.

Elly Weiss ne informează că niponii nu mai au chef să procreeze: „În Japonia e un dezinteres pronunţat faţă de sex şi implicit căsătorie şi copii… Numărul de persoane celibatare a atins un nivel record… 61% dintre bărbaţii necăsătoriţi şi 49% dintre femeile între 18 şi 34 de ani nu au fost în nici un fel de relaţie romantică… 45% dintre femeile cu vârsta de 16-24 nu au fost interesate sau manifestă scârbă faţă de sex, iar mai mult de 25% din bărbaţi au manifestat aceeaşi atitudine faţă de subiect.

Japonia e o ţară foarte conservatoare care încă nu vede cu ochi buni concubinajul sau părinţii necăsătoriţi. Criza şi stagnarea economică de circa 20 de ani a ţării nu încurajează căsătoriile, iar situaţia femeii căsătorite care este forţată să renunţe la carieră este un alt obstacol. ‘Căsătoria este mormântul unei femei’, spune un vechi proverb japonez, actual şi azi”.

Vienela ne relatează crima cu premeditare pe care o făptuim fiecare dintre noi: „Ți s-a băgat de mic în cap că unele lucruri le poți face doar după ce mai crești puțin, iar tu ți le doreai atât de mult, încât omorai puțin câte puțin copilul din tine, făcându-l să crească și să își piardă puritatea. Ți s-a băgat în cap mai târziu că anumite lucruri le poți cunoaște doar după ce devii adult și-atunci ai făcut în așa fel încât să transformi repede adolescentul din tine în adult. L-ai ucis cu sălbăticie, fără pic de milă, crezând că așa vei fi mai înțelept.

Adult fiind, ți s-a băgat în cap că ceea ce ai căutat mereu și nu ai găsit apare când nu te aștepți. Și ai rămas tăcut în colțul tău, omorând în fiecare zi câte puțin din tine, uitând să îți vorbești frumos, să te alinți și să te iubești. Încă aștepți cu răbdare acel ceva fără nume sau chip, prefăcându-te că ești ocupat să trăiești… Nu înțelegi că nu poți iubi lumea, dacă nu te iubești pe tine”.

Dana Fodor și Răzvan Mateescu ne atrag atenţia asupra copiilor puşi la jug: „Un fenomen îngrijorător prezent din plin în viaţa socială de la noi este punerea la muncă a copiilor de la vârste foarte fragede, obligarea lor să presteze activităţi destinate în mod normal adulţilor şi care le pot îngreuna sau chiar opri dezvoltarea. …Din ce în ce mai mulţi copii sunt ‘puşi la jug’, chiar de propriii părinţi, bătuţi, maltrataţi, înfometaţi, obligaţi să se prostitueze sau să cerşescă.

S-a făcut o evaluare rapidă a situaţiei copiilor străzii care muncesc în Bucureşti relevându-se faptul că 44% dintre copii cerşesc… Totodată, 70% dintre copii realizează mai multe tipuri de munci iar repartiţia pe sexe este: 68% băieţi şi 32% fete. Statisticile arată că 41,2% din populaţia României trăieşte sub limita sărăciei şi 80% din familiile cu patru sau mai mulţi copii trăiesc în sărăcie”.
Lectură plăcută onor guvernanţilor şi parlamentarilor români!

Adelinailiescu le oferă sfaturi pensionarilor neîndemânatici şi începe arătându-le cum se face cafeaua: „Se pune cafeaua în ibricul cu apă… Când cafeaua a dat în clocot, ai trei variante: a) să te repezi să iei ibricul de pe aragaz şi să te arzi la mâini… b) să dai cafeaua în foc pe aragaz fiindcă n-ai reflexe bune şi s-o aduni cu spălătorul de vase, care-i va da o aromă inedită şi c) să opreşti imediat focul, să iei tacticos ibricul cu un şervet şi să verşi cafeaua într-o ceaşcă…

Dacă ai ajuns cu bine până aici fără să te opăreşti, fără să dai foc la casă şi fără să cheme vecinii poliţia pentru tulburarea liniştii publice şi limbaj licenţios, deja ai făcut mari progrese. Şi dacă-ţi iese de trei ori la rând figura, promit să beau şi eu o cafea făcută de tine. Că, până la urmă, c-o moarte toţi suntem datori, vorba poetului”.

Ruxandra Oprea crede că iubirea este parfumul fiinţei noastre: „Iubirea este simplă, curată şi totală. Atunci când iubeşti, nu mai eşti supus legilor lumeşti, evadezi şi te înalţi cu puterea ce ţi se dăruieşte. Este necesară precum aerul, este piatra de temelie a unei căsnicii ce va învinge toate ispitele şi greutăţile întâmpinate…

Iubirea e cea care te îndeamnă să îi arăţi celuilalt vulnerabilităţile tale, ştiind că el nu va profita de ele, pentru că nu ar fi capabil să te rănească. Iubire e momentul în care îl laşi pe omul iubit să ţi se aşeze în suflet, să afle cărările drumului tău interior”.

Comments

comments