M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Mixy şi-a dat doctoratul în găuri, ca tot omul, înainte de Crăciun: „Am auzit o prietenă că face performanţă pe la shopping şi i-am spus că vreau şi eu nişte bare… Ca orice casă cu meseriaşi care se respectă, nu aveam nicio bormaşină în casă, pentru că toate sunt plecate la muncile câmpului, pe la mamaie. De nervi, mi-am luat portofelul şi femeile din casă şi am mers să-mi cumpăr bormaşina mea. Adică a mea! Ceva ieftin, cu percuţie…

…De bucurie că am, în sfârşit, maşină de găurit, ne-am pus pe cumpărat şi alte trăsnăi… astfel că în total am calculat că aveam de dat 20 de găuri. Şi am ajuns acasă. Am scos o juma’ de bere, cum am învăţat de la meseriaşi… Pe la trei sferturile găurii, berea a început să-mi scoată broboane pe frunte…, burghiul să scoată fum, că se încinsese, nădragii să-mi alunece pe şolduri, umerii să tremure de la percuţie…”.

Florinel Plantos ne atrage atenţia asupra unei scrisori deschise adresată primarului din Oneşti, publicată în Oneşti Expres: „Mă numesc Alina şi am 5 ani… Sigur, e important ca fiica dumneavoastră să cânte pe scenă la un eveniment plătit din banii Primăriei, deci ai părinţilor mei… În timp ce fiica dumneavoastră primea aplauze…, mai mulţi copii mai mici şi mai mari decât ea tremuram în casă…

Mărturisesc că nu ştiu cum mi-aţi putea explica mie, un copil de 5 ani care îngheaţă în casă, că aţi găsit bani pentru artificii, dar nu şi pentru a avea noi căldură în casă… Mi-a spus mama că sunteţi un primar care a reuşit să strângă bani mulţi, eu nu înţeleg ce înseamnă ‘excedent de 2,5 milioane lei’… Cred că aveţi nevoie de ei, artificiile sunt scumpe. Noi nu avem artificii şi nici brad… Poate am greşit că m-am născut şi vă rog să mă iertaţi”.

Luiza Danieluc ne vorbeşte despre anul 2013 privind spre 2014: „Undeva spre sfârșitul anului meu glamurous (încântător, fermecător), o curiozitate nu-mi dădea pace. Cum de toate lucrurile astea au fost cu putinţă chiar şi atunci când păreau de neatins? Cum de s-au întâmplat toate… în 2013 şi mai deloc în alţi ani? Răspunsul e atât de simplu că-i hilar. Dacă îţi propui nişte chestii, sunt şanse mult mai mari să-ţi iasă…

Așa că, în 2014…, vă doresc ce-mi doresc și mie… Vă mai doresc să petreceți mai mult timp cu cei dragi, dar și cu voi. Uitându-vă pe pereți, citind o carte, stând pe o bancă în parc… Vă doresc și curajul să vă conștientizați visele și să nu le închideți în cutii pe care scrie ‘nu se poate’, ‘poate la anul’ sau ‘cand voi ieşi la pensie’. Să fiți mai calzi, mai buni, mai indiferenţi la micile frecuşuri ale vieţii de zi cu zi şi mai atenţi la imaginea de ansamblu”.

Răzvan Ianculescu a scris pe marginea magiei sărbătorilor: „Aveam nevoie de o sărbătoare care să ne îndemne să fim mai buni. Nu neapărat că nu prea mai suntem, dar ne place să ne jucăm de-a bunătatea. Iar bunătatea trebuie manifestată în jurul Crăciunului. Nu contează că nu ai fost bun în restul anului. Te salvezi la sfârșit, dacă te lași sedus de Magia sărbătorilor…

Vei sta la cozi imense în supermarketuri, pentru că Magia sărbătorilor va tripla capacitatea stomacului tău în această perioadă. Vei avea nevoie de multă carne, în primul rând. Vei avea nevoie de băutură. Iar băutura trebuie să fie neapărat adecvată… Stomacul tău mărit devine dintr-o dată pretenţios la toate. Băutură scumpă… Multă şi scumpă… Magia sărbătorilor ne face graşi, beţivi şi ipocriţi”.

Adelinailiescu ne spune o poveste despre cadoul Moşului în capul babei: „Aleluia c-am scăpat şi de Crăciunul ăsta! Îl mai suport 2-3 zile pe Hruşcă şi pe urmă comut pe simfonii… După ce-am tot cârcotit şi după ce m-am simţit neglijată sau chiar abandonată de întâiul cetăţean al Laponiei, mi-am primit, în cele din urmă, răsplata. Că dacă a adus Moşul fiecăruia câte-o atenţie…, m-a găsit şi pe mine în josul listei, acolo, după etc. Şi-a zis să nu rămân discriminată, să-mi dea şi mie ceva.

Care ‘ceva’ fost o mândreţe de durere de cap, de-aia festivă, care te loveşte numai odată-n an… Am zis că un somn bun e suficient să mă refac… De unde, nenică! După trei ore de somn, îmi venea să urlu ca Tarzan când rata aterizarea de pe liană şi dădea cu bretonul în baobab. Dacă puneam capul pe pernă, mă durea ceafa, dacă puneam perna pe cap, mă durea fruntea. Şi tâmplele mă dureau constant, pentru echilibru. Aşa frumuseţe de migrenă numai în fundul sacului lui Moş Crăciun puteam să găsesc”…

Spanac are o viziune personală despre sărbătorile de iarnă: „…Ca în fiecare an, ajungem să facem greşeli tipice de sezon, care ne asigură haosul şi disperarea bine garantate, garnisite cu beteală… Crăciunul… se transformă într-un circ media gigantic… şi asta… din vina individului de rând, care este spălat pe creier de anumite concepte media, care îi demonstrează… că nu va fi niciodată atât de fericit ca personajele din filme.

O prima greşeală capitală făcută de creştinii de pe plaiurile mioritice este înfometarea de prin noiembrie până când vine Crăciunul… A două greşeală este lăcomia… Românul uită că nu este american şi termină proviziile pe o lună în trei zile… A treia greşeală de sărbători este Moş Crăciun. Mie îmi place ideea de cadouri, de magie…, însă nu pot înţelege cum unii părinţi îşi marchează pe viaţă copiii cu anumite prezenţe îngrozitoare şi pe alocuri pedofile ale bărbaţilor deghizaţi în acest personaj mitic”.

Comments

comments