Şcoala de bune maniere a funcţionarelor

Mai toate funcţionarele de la ghişee au un comportament tipic: sunt lente în mişcări, parcă puţin surde, degajă un aer sictirit, de parcă le-ai fi deranjat de la masă ori le-ar strânge pantofii, sunt veşnic încruntate şi singurele schimbări ale muşchilor feţei denotă silă sau nemulţumire. E ciudat şi ce le iese din gură: ori o bolboroseală pe un ton jos, ori răcnete acute. Parcă toate au absolvit şcoala de bune maniere a funcţionarelor.

Cetăţeanul care intră în raza de acţiune a unei astfel de creaturi stă într-o poziţie umilă, cocârjată, care denotă faptul că e într-o poziţie subalternă, cu o ureche făcută pâlnie către funcţionară, doar, doar va prinde înţelesul bolboroselii ei şi, în cele din urmă, cutează să întrebe:

– Vă rog să mă iertaţi, vreţi să repetaţi?

Până aici i-a fost cetăţeanului! Funcţionara, scăpărând fulgere din priviri, îl apostrofează cu un ton iritat pe intrusul care a intrat pe teritoriul ei:

– Ce nu înţelegeţi, domnule?!

Nimic nu se poate compara cu tonul cu care e rostit apelativul „domnule”. Oricum, cetăţeanul e strivit definitiv de dispreţul funcţionarei şi nu mai e în stare să spună de ce a venit.

M-am gândit cum de sunt atât de asemănătoare funcţionarele, indiferent de locul lor muncă, acesta fiind de regulă bugetar, susţinut financiar din taxele şi impozitele strânse de la noi, cetăţenii care stăm la cozile de la ghişee: administraţie financiară, oficiu poştal, personal auxiliar într-un spital etc. La un moment dat, mi s-a aprins un beculeţ în minte, risipind negura misterioasă în care era învăluit adevărul: toate funcţionarele au urmat aceeşi şcoală! După această revelaţie, mi-am imaginat cum ar fi cursurile acestei şcoli pentru funcţionarele patriei.

Desigur, un inspector competent coordonează munca în această şcoală. Totul porneşte de la trierea candidatelor. Acestea se prezintă la o comisie de admitere preliminară şi numai elementele promiţătoare au dreptul să urmeze cursurile. Inspectorul o scrutează pe candidată, se uită în CV-ul ei, după care o măsoară din cap până-n picioare, zăbovind cu privirea mai mult pe acestea din urmă.

– Şi de ce vrei să fii funcţionară, domnişoară? întrebă inspectorul, cu un aer superior, dar mulţumit de ceea ce vede.

– Ca să am un loc de muncă sigur… Fără funcţionare, nu se poate, nu-i aşa? răspunde aspiranta cu sinceritate.

– Ai ghicit, domnişoară, funcţionarele reprezintă coloana vertebrală al oricărui organism din ţară care primeşte fonduri de la bugetul de stat. E bine să reţii: într-adevăr, fără funcţionare, nimic nu se poate, nicăieri. Inspectorul se apleacă spre urechea domnişoarei care ocupă un scaun alăturat şi-i şopteşte privind spre bustul candidatei: Mioara, o admitem, are potenţial!

Următoarea candidată, acelaşi tipic: pironire cu privirea, studierea sumară a CV-ului, studierea din cap până-n picioare şi o întrebare a inspectorului, vădit nemulţunit de rezultatul examinării:

– Şi ce crezi c-o să faci cu diploma obţinută la noi, domnişoară?

– Cum ce-o să fac?! se răsti ţâfnoasă fata. O să intru-n câmpu’ muncii, aia o să fac, adăugă ea cu obidă.

– Aşa, deci, murmură zâmbind uşor inspectorul. Şi, mai precis, în ce crezi că va consta munca ta?

– Păi, o să-mi scoată peri albi nişte bătuţi în cap, nişte aiuriţi care nici nu ştiu de ce au venit la mine, peroră candidata, ambalându-se din ce în ce.

Inspectorul îi zâmbi cu gura până la urechi şi dădu aprobator din cap:

– Aşa, domnişoară, eşti pe drumul bun! Fii combativă! Aşa trebuie să-i priveşti pe oamenii din faţa ta, ca pe nişte jigodii care au năvălit peste tine, să-ţi ia aerul! Şi aşa merită să le vorbeşti, sunt nişte neisprăviţi cu toţii!

Descumpănită, candidata se calmă brusc şi-şi lăsă pe lângă corp mâinile pe care şi le pusese în şolduri.

– Vorbiţi serios? întrebă ea cu o uşoară sfială. Zău? Adevărul e că, de cele mai multe ori, aşa le-am văzut pe funcţionare purtându-se…

– Sigur, domnişoară, vezi bine că au făcut şcoala noastră de bune maniere! Noi aşa le-am învăţat, să se poarte ca nişte stăpâne de necontestat cu clienţii! Cum adică: “Clientul nostru, stăpânul nostru”?! Asta-i o gogoriţă scornită de o minte bolnavă! Un potenţial client e un duşman declarat!

– Păi să ştiţi că am văzut la un oficiu poştal o funcţionară vorbindu-i politicos unui client, nu se lăsă candidata.

– Hiii! inspiră interzis inspectorul, nevenindu-i să creadă. Asta-i inadmisibil, expiră el şuierând indignat. Unde ai văzut aşa ceva? adăugă el ameninţător.

– La poşta din cartierul meu. Dar, după câte ştiu, e fiica dirigintei oficiului poştal…

– Aa, păi a avut pile! exclamă inspectorul. Aia nu-i o funcţionară şcolită! Păi ştii cum trebuie să se poarte cu clienţii o funcţionară la poştă, domnişoară? O să prinzi repede, fiindcă ai calităţi native, te şlefuim noi. Uite, să presupunem că un moşneag, pe care-l caută moartea acasă şi i s-a făcut de plimbare, vine la ghişeul tău şi-ţi cere un timbru. Tu te faci că nu-l auzi, evident, te uiţi mai departe în hârtiile tale. Dar el e impertinent şi te roagă să-i dai un timbru, are el o idee fixă…

– Da, sunt atât de măgari unii, interveni candidata.

– Aşa, bravo, să nu-l laşi pe interlocutor să-şi spună toată ideea! Ţi-am zis că eşti talentată… Ei, atunci, poţi să mormăi ceva, de la “nu avem” la “du-te-n mă-ta!” fiindcă oricum nu înţelege. Dar ştii cum sunt maniacii ăştia bătrâni, clientu’ tot vrea un timbru. Şi atunci îi ceri buletinul! De obicei, aici îl prinzi: cine se gândeşte că-i trebuie buletinul ca să ia o marcă poştală?

– Nimeni! exclamă fata.

– Aşa-i. Tot şpilu’ e să-l faci să-şi iasă din pepeni şi să înceapă să ţipe. Şi atunci te poţi dezlănţui şi răcneşti la el ca să te răcoreşti… Da, iată cum se poartă o funcţionară şcolită! Dar o să înveţi tu toate şmecheriile profesiei. Cum să iei ştampila, s-o trânteşti cu precizie în tuşieră, s-o înalţi peste umăr şi s-o prăvăleşti pe scrisoare, de parcă ai vrea să striveşti o muscă. Şi asta repede, repede, că asta le toacă nervii clienţilor de la coadă…

– Şi dacă n-o să lucrez la poştă? îi tăie fata vorba.

– Ei, toate la vremea lor, domnişoară. Aici o să înveţi cum să te porţi în spatele oricărui ghişeu. Cred c-o să fii şefă de promoţie! încheie inspectorul şi se întoarse spre fata de lângă el: E admisă, Mioara, are potenţial!

Comments

comments

12 Comments

  1. Mihaela 04/01/2013
    • javra 04/01/2013
  2. GCM 04/01/2013
  3. javra 04/01/2013
    • vienela 05/01/2013
  4. Paul 05/01/2013
  5. javra 05/01/2013
  6. elly weiss 05/01/2013
    • javra 06/01/2013
  7. Alexandra Cristea 06/01/2013
    • javra 06/01/2013
  8. Dragoi Cristina 06/01/2013

Leave a Reply