La badea Ion, vestit că era un om gospodar, vine un reporter care îl roagă să descrie una dintre zilele lui obişnuite de lucru.
– Păi, cum crapă de ziuă, nu mai pot ţine geană pe geană, îşi începe badea Ion povestea. Şi mă scol.
– Care-i primul lucru pe care îl faci, bade Ioane? întreabă reporterul.
– Primul lucru pe care-l fac e să beau un păhărel de vişinată, fiindcă am gura amară. După care merge foarte bine o cinzeacă de trăscău…
– Stai, bade, stai puţin, intervine reporterul. Nu-i bine să spui că bei aşa de dimineaţă, tocmai dumneata, care eşti un model în sat pentru vrednicie. Nu cadrează, ce impresie îşi vor face cei tineri? Cel mai bine e să spui că citeşti ceva, te culturalizezi. Să reluăm cu setea de cultură a ţăranului român.
Badea Ion îl privi ponciş, dar reluă ascultător:
– Dis-de-dimineaţă sunt curios ce s-a mai petrecut în lumea asta mare şi citesc un ziar. După care, fiindcă am gura amară, iau un păhărel de vişinată, apoi unul de trăscău, să-mi pună sângele în mişcare…
– Stai, nea Ioane, că nu-i bine! sare reporterul. Trebuie s-o luăm de la capăt. Bade, lasă-ncolo băutura, că nu de asta ne arde. Mata trebuie să arăţi că eşti însetat de cultură, nu de rachiu. În loc să zici că bei ceva, înlocuieşte cu “citesc” ceva. Zi de la început!
Ascultător, cum îl ştim, badea Ion se conformă:
– Când încă nu se luminează bine de ziuă, iau un ziar, să văd ce noutăţi sunt, după care mai frunzăresc o revistă, două, ca să mă pregătesc de o nouă zi de lucru, după care mă duc la câmp. Şi dau eu ce dau cu sapa, dar parcă tot aş citi ceva. Şi iau din straiţă romanul pe care l-am luat cu mine şi citesc un capitol. După care dă-i şi sapă. Şi, când şi când, mai citesc o pagină… Pe la amiază aşa, mă opresc şi mă trag la umbră, să mănânc ceva. Şi citesc, că doar de-aia am luat romanul cu mine. După care iar cu sapa, iar o pagină, două, până se termină cartea…
– Deci citeşti un roman într-o zi de muncă? întreabă reporterul.
– Nu, două! precizează badea Ion, că tare sunt însetat de cultură. Scot din straiţă a doua carte şi, pagină cu pagină, până se înserează, o termin şi p-asta. Atunci las şi sapa din mână şi mă întorc în sat. Şi deja e ora la care trebuie să mă întâlnesc cu Gică, un prieten de-al meu, şi el cititor fruntaş, pe care-l găsesc la bibliotecă…
– Şi iar cu cartea, bade Ioane… Dar cam mult citeşti, nu-ţi cauzează? întreabă reporterul.
– Aşa m-am obişnuit. Şi apoi nu-l pot lăsa singur pe Gică. Şi radem împreună un raft de bibliotecă, până noaptea…
– Şi ce tot citiţi atâta? întreabă reporterul.
– Orice, nu suntem pretenţioşi, literatură universală. Dar trebuie să ne oprim, că închide cam devreme la bibliotecă. Plecăm ultimii de acolo…
– Şi acum, fiecare la casa lui, la familii… sugerează reporterul.
– Nu, e devreme, protestează badea Ion, nu ne-am săturat de citit…
– Bine, dar s-a închis şi biblioteca, nu mai ai ce citi! Te duci acasă…
– Stai să vezi! Cum cărţile din straiţă le-am dat gata şi biblioteca s-a închis, ne ducem la Gogu, că are tipografie…
Am si eu o cunostinta care devoreaza biblioteci in fiecare zi. :))
Happy weekend!
PS: Ciudat nume ti-ai ales. Eu cum sa iti spun? Happy weekend, Javra? :))
Dar eu cum îţi spun ţie Vienela?!
Glumesc!
Am explicat numele blogului în Despre.
Weekend plăcut!
Cunosc şi eu câţiva fani ai bibliotecilor, de acest fel. Am avut şi-n familie un caz, dar după ce s-a îmbolnăvit i-a venit mintea la cap şi a renunţat la “citit”.
Oricum, amuzant textul! 😀
Happy weekend!
Happy weekend, Alexandra!
Haioasa povestioara, intr-adevar.
Mă bucur că te-a amuzat!
Happy weekend!
In primul rand, bun venit la jocul nostru!
“- Şi ce tot citiţi atâta? întreabă reporterul.” De parca nu el il instruise :))
Atata sete de cultura mai rar! :))
Noroc cu tipografia lu’ Gogu. Numai asa se mai poate astampara setea de cultura a taranului roman 😉 Superba adaptare!
Happy Weekend iti doresc!
Bine v-am găsit!
Happy Weekend!
Daca este scris de tine, felicitarile mele, e chiar tare.
Happy Weekend, bade.
E adaptarea unui banc.
Weekend plăcut!
cum ziceam eu mai acum un an, văzând o etichetă a unei sticle de vin pe care apărea un tablou de Grigorescu: instigarea la cultură se face prin beutură 😉
Bine ziceai! Şi ce folos?
trebuie musai să fie şi folos? că pe când se astâmpără setea, cui îi mai arde de cultură…
Chiar mi-a plăcut , amuzant tare :))
Happy Weekend !
Mă bucur!
eee, la tipografie nu mî aşteptam! :))
weekend plăcut!
Mă bucur!
Happy Weekend!
Nici eu!
Uite mă câți oameni mari de cultură bahică comentară p-aici…
Dacă tu comentezi, mai că-ţi dau dreptate!
Parca stiam bancul, dar l-ai adaptat haios si m-am prapadit de ras.
Eu nu particip la joculete(in general) dar ti-am citit articolul. 🙂
O seara frumoasa. 🙂
Mă bucur că ţi-a plăcut.
E primul joc la care particip şi o fac fiindcă participă persoane speciale la el.
Weekend plăcut!
hahahaha! 🙂 🙂
Imaginandu-mi cat pot citi oamenii ca cei din povestire mai ca a ajuns la mine mirosul de biblioteca si de creier incins! 🙂 Si mai ca m-a luat, asa, o vaga durere in frunte – o fi de la cum mi-am sprijinit fruntea in palma (era sa scriu in talpa!)
O Duminica minunata sa ai!
La multi ani!
La mulţi ani, Diana!
Weekend plăcut!
Il stiam sub o alta forma si mai scurt. L-ai infrumusetat cu mestesug 😆
Mulţumesc pentru aprecieri!
Deci sunt meşteşugar…
Am avut ocazia sa vizitez prin Gorj o tipografie in care tot tirajul era despre istoria prunei si crede-ma ca as fi luat-o pe urmele lu’ badea Ion daca mai stateam pe acolo.
Eu am altă amintire haioasă, indusă de o prietenă care trecea prin Târgu Jiu. Era de Paşti şi mergea pe lângă sculpturile lui Brâncuşi. La Masa tăcerii se aşezaseră trei băştinaşi, tata, mama şi copilul. Adulţii ciocneau ouă şi le decojeau pe Masa lui Brâncuşi, iar plodul urla ca din gură de şarpe.
Pilduitor pentru atitudinea ţăranului român faţă de cultură…
Pff, ce-am ratat! Cand am fost eu p-acolo, o pazeau nenii aia de la Politia Locala. A trebuit sa ma intorc in Brasov cu slana si ceapa imprumutata de la ardelenii care m-au adoptat :))
Le-ai fi mâncat la Masa tăcerii sau sub Poarta sărutului, nu-i aşa?
cocoțat pe coloana infinitului!
ewr
Pe masa, frate, ca omu’. Coloana e prea departe si e a lu’ CRBL. Si la poarta ce sa caut? Am si acasa vasc 😛
Mi-a plăcut mult istorioara!…haioasă și cu tâlc!…
Minunată pentru o după-amiază ninsă de duminică!
Toate bune de pe meleaguri nemțene!
Mă bucur că ţi-a plăcut!
O duminică frumoasă!
inegalabil si variat parfumul cartilor :))
haioasa tare povestioara ta 🙂
Să simţi parfumul tipografiei…
Foarte “pa-harnic”, taranul din descrierea de mai sus! Se cultiva din biblioteca in biblioteca, pana ajung la tipografie!
Cultivarea la locul de muncă e cea mai de soi.
Lucram într-un institut de cerecetare care avea o unitate de producţie. Un strungar venea perfect treaz la serviciu, dar pleca pe două cărări. Şeful de scţie îmi era prieten şi mi se plângea că nu-l prindea pe ăsta cu băutura, cu toate că-i făcuse percheziţie corporală şi în vestiar. Un coleg de-al strungarului mi-a dezvăluit şiretlicul: individul avea o vază cu flori, în care turna vodcă dimineaţa şi la plecare punea apă…
Imaginţia românului în cazuri de forţă majoră e uimitoare.
O imaginatie cam rea-bogata!
ma distram si eu …ma luat valul…defapt eram distrata nici nu mi-am dat seama :)))) la ce dau like :)))