Misteriosul suflet ne caracterizează şi ne deosebeşte de tot ceea ce există pe lume. Doi oameni de ştiinţă au concluzionat recent că la baza sufletului ar sta nişte substanţe cuantice, care conţin materia primă a Universului. Este posibil ca sufletul să nu moară niciodată şi să fi existat dintotdeauna. Aceşti fizicieni au elaborat o teorie care aduce laolaltă ştiinţa şi religia, afirmând că avem suflet la nivel microatomic.

Doi cercetători propun o explicaţie ştiinţifică pentru existenţa sufletului. Stuart Hameroff, un profesor american, şi fizicianul britanic Roger Penrose au elaborat o teorie a sufletului inedită. Aceasta susţine că esenţa sufletului şi a conştiinţei se situează în interiorul unor structuri proteinice numite microtubuli, care au lungimea de un micron şi un diametru de o mie de ori mai mic.

Conştiinţa ar fi rezultatul unor efecte de natură cuantică gravitaţională asupra acestor microtubuli. Ipoteza e foarte îndrăzneaţă, fiindcă actualmente nu există o teorie cuantică acceptată de majoritatea oamenilor de ştiinţă. Cei doi lucreză din 1996 la această teorie.

Dacă lucrurile stau cum presupun Hameroff şi Penrose, sufletul este rezultatul unor interacţiuni ale întregului Univers şi ar exista de la începutul acestuia şi face parte din materia lui fundamentală, ceea ce înseamnă existenţa unui suflet care nu are nevoie de corp.

Stuart Hameroff crede că cei care supravieţuiesc unei experienţe de genul pre-morţii au alterări ale stărilor cuantice din microtubuli (care ar fi în interiorul celulelor creierului), fără ca informaţia conţinută în acestea să fie pierdută.

Dacă pacientul e reanimat, starea cuantică a microtubulilor se recuperează şi viaţa îşi reia cursul normal, sufletul revenind în trupul celui care a trăit o astfel de experienţă. Dacă pacientul moare, informaţia cuantică va continua să existe, disipată în Univers sub forma sufletului.

Doctorul Stuart Hameroff are o explicaţie referitoare la persoanele care au experienţe aparte când se află în moarte clinică, el explicând ce e în realitate revederea cu rudele decedate şi toate experienţele povestite de pacienţii care revin la viaţă. El spune despre conştiinţă că ar fi un rezultat al efectelor cuantice gravitaţionale, la nivelul acestor microtubuli.

Această teorie seamănă cu credinţa budhistă şi hindu care afirmă că o parte integrantă a Universului este conştiinţa. Teoria e controversată şi privită cu scepticism de mulţi oameni de ştiinţă. Hameroff susţine că mecanica cuantică stă la baza multor procese din biologie: mirosul, fotosinteza sau migrarea păsărilor.

Hameroff spune că ceea ce numim suflet este, de fapt, bagajul informaţional pe care ni-l strîngem de-a lungul vieţii. Acesta nu dispare odată cu noi, fiindcă nu depinde de trup. Informaţiile stocate cât suntem vii supravieţuiesc şi după ce noi decedăm şi rămân suspendate, plutind undeva, în Univers.

De altfel, cei aflaţi în moarte clinică experimentează acest aspect. Pe măsură ce viaţa li se scurge din corp, informaţiile încep să iasă de-a valma, fără a mai fi dependente de trup şi ei revăd amintirile stocate, pe care, poate, nici măcar nu mai ştiau că le au. Ei bine, toate aceste informaţii ar fi sufletul. Din conştiinţa rămasă în cosmos sub formă de particule, ne luăm noi, ceilalţi, informaţii.

Unul dintre cei care crede în această teorie este şi părintele anesteziei moderne din România, profesorul George Litarcek. El a şi avut o experienţă neobişnuită, în timp ce era supus unei intervenţii chirurgicale.

Deodată am simţit că nu mai sunt pe masa de operaţie, dar eu eram ca şi cum aş fi trăit şi mă văd, îmi văd corpul şi sala de operaţie, de undeva, de deasupra. Eram foarte calm, foarte lucid şi ţin minte gândul pe care l-am avut: zic uite cum se termină totul! a povestit profesorul.

Tot în urma unei astfel de experienţe, un neurochirurg de la Harvard care contestase tot timpul existenţa divinităţii, a început să vorbească despre rai: Nu simţeam că am un corp, nu aveam picioare sau mâini, dar eram conştient că sunt o pată de culoare pe aripa unui fluture extrem de frumos.

Sufletul mai are încă o dimensiune în el, pe care conştienţa nu o are, care este dimensiunea trascendentului, care e ceva dincolo de noi şi la care nu avem acces, afirmă fizicianul Andrei Dorobanţu.

George Litarcek a concluzionat: Cuvântul este informaţie, iar Dumnezeu era cuvântul. Deci Dumnezeu se autodefineşte, în Evanghelia lui Ioan, ca fiind informaţie.

Majoritatea creştinilor percep sufletul ca pe o realitate distinctă, deși totuși legată de trup. Caracteristicile acestuia sunt descrise în termeni morali, spirituali și filozofici. Când oamenii mor, sufletele lor vor fi judecate de Dumnezeu, care va hotărî unde îşi vor duce existenţa veșnică, în rai sau în iad.

Există incertitudine printre creștini, în ceea ce priveşte existenţa sufletelor în cazul embrionilor umani și la ce moment, dintre concepție și naștere, fetusul dobândește suflet și conştiinţă. Această incertitudine, de altfel, stă la baza interdicţiei bisericilor creștine de a legaliza avortul.

Actualizare – La doi ani de la publicarea acestui articol, pe Youtube a apărut un mic film în care se afirmă ca ar apărea niște îngeri care se zbenguie printre nori. L-am adăugat fără comentarii, fiind apropiat de subiectul tratat. Concluziile le trageți voi, prieteni.

Comments

comments