Recent s-a încheiat un studiu referitor la percepţia bloggerilor despre Blogal Intiative. Personal am concurat o singură dată la o competiţie online organizată de Blogal Initiative. De ce? Pe scurt, din cauza jurizării. Dar, de fapt, cum se jurizează în general concursurile online? Vă răspund cu excesivă blândeţe: execrabil! Motivele sunt detaliate mai jos.

Rezultatele studiului

60% dintre bloggerii care au răspuns la studiu vor să decidă numai clientul cine sunt câştigătorii. Aceasta nu este o soluţie fiindcă, de cele mai multe ori, deşi bine intenţionaţi, clienţii sunt incompetenţi când este vorba despre analizarea unui material participant la concurs. Presupun că sunt foarte buni pe linie profesională, dar asta nu le conferă niciun fel de alt merit, ceea ce nu-i de ajuns pentru a desemna câştigătorii.

Să presupunem că sponsorul unui concurs e un producător de produse lactate. Să mă ierte producătorul de brânză, dar competenţa lui în aprecierea unui articol pute mai tare decât produsul lui. Un foarte bun fabricant de cârnaţi se pricepe foarte bine la tocătura şi mirodeniile compoziţiei, nu a valorii artistice a unui material scris. Dacă acest cârnăţar va juriza, va fi plăcut surprins şi măgulit să vadă numele firmei lui sau a produsului său pus în versuri şchioape şi îl va vota pentru autor.

Foarte interesant mi se pare faptul că la toate concursurile din blogosferă se specifică faptul că unul dintre crieriile de jurizare va fi corectitudinea gramaticală a textelor prezentate în concurs. În schimb, am constatat că o mulţime dintre clienţi au mari carenţe legate de gramatică. De altfel, unii au reuşit să citească incomplet două cărţi: abecedarul şi cartea de telefon. Alţii au citit chiar 55 de cărţi, dintre care trei sunt jokeri.

Nu le contest acestor oameni lipsa bunei credinţe ori calitatea umană şi profesională (fiecare pe „felia” lui). Cu cei mai mulţi chiar m-aş împrieteni. Dar asta n-are nimic cu prefectura. Discutând cu sau fără ironie despre acest subiect, rezultatul este acelaşi: jurizarea de către clienţi este inadecvată, eufemistic vorbind.

18% dintre respondenţi preferă să decidă atât clientul, cât şi voturile celorlalţi bloggeri participanţi. Despre client n-are rost să mai adaug nimic. Pentru ca ceilalţi bloggeri să voteze pentru unul sau mai multe materiale prezente în concurs, ar presupune ca aceştia să le citească pe toate, lucru greu de admis chiar şi la nivel teoretic. Şi apoi, totul se poate transforma în voturi acordate pe bază de prietenii, ceea ce n-are nimic cu etica. Să fie clar: nu acuz pe nimeni de lipsă de corectitudine, ci afirm că se poate ajunge la certuri pe baza acestei bănuieli. Nici aceasta nu-i o soluţie.

14% dintre respondenţi preferă tragerea la sorţi. Aceasta anulează din start noţiunea de concurs. Ar fi un soi de tombolă, de corectitudinea căreia, din nou, se pot îndoi mulţi, fiindcă există posibilitatea ca norocul să fie „dirijat”. Nici aceasta nu-i o soluţie.

6% au propus ca voturile să fie acordate de Blogal Inititive şi client. Aceasta este, de altfel, teoretic, susţinută şi de unii organizatori. Dar se vede cu ochiul liber că nu se practică formula asta, care a produs multe nemulţumiri, de unde şi studiul acesta. Despre organizator (blogger sau firmă) mă voi referi mai la vale, iar despre client, numai de bine, cu menţiunea că trebuie să-şi vadă de ale lui, nu de ale blogosferei.

Restul de 2% se pronunţă pentru voturile bloggerilor participanţi. Nu revin asupra acestei posibilităţi, am discutat-o anterior.

Propuneri de jurizare

Niciuna dintre variantele discutate nu este îndeajuns de bună. Sigur, certuri se pot isca, oricare variantă ar fi aleasă (dintre cele luate în discuţie până acum dar şi din altele). Însă se vede foarte clar că toate variantele prezentate au carenţe majore. De aceea propun alte formule de jurizare, care mi se par preferabile acestora practicate în mod curent.

Şi cu altă ocazie am propus formarea unui juriu ai căror membri să fie neutri. Ar trebui ca în componenţa juriului să intre bloggerul sau firma care organizează concursul (în speţă Blogal Initive dar şi orice alt organizator) şi oameni fără nicio legătură cu competiţia, dar obişnuiţi să aprecieze texte literare sau de alt gen: profesori de literatură practicanţi şi jurnalişti în poziţia de făcător de publicaţii, redactor-şef sau cap limpede.

Desigur, bloggerul care organizează poate fi subiectiv, dar acest lucru va fi remarcat şi de bloggerii concurenţi, iar primul îşi va pierde credibilitatea în ochii celorlalţi, ceea ce îl va scoate din postura de organizator mai devreme sau mai târziu. Deci trebuie să fie imparţial. El este singurul mare câştigător din poziţia de organizator şi nu-şi poate permite să nu fie corect.

Sigur, am sesizat că mulţi bloggeri afirmă că nu mai participă la concursuri care să-i îmbogăţească pe alţii, recte organizatorii. Acest lucru este discutabil. Ca să organizezi un concurs trebuie să munceşti foarte mult. E greu de lămurit clienţii potenţi că e spre binele lor să sponsorizeze o competiţie. Asta necesită timp, nervi şi forţă de convingere. Ori toate acestea trebuie răsplătite. Şi apoi, nimeni nu-i obligat să participe la concurs.

În schimb, personal cred că bloggerul sau firma care organizează o competiţie are datoria de a convinge clienţii că amestecul lor în jurizare este nedorit de participanţi. În primul rând, cu sau fără amestecul lor în jurizare, scopul urmărit de aceştia este îndeplinit: li se va face o reclamă pentru care, altfel, ar fi trebuit să plătească mai mult, iar timpul lor este preţios şi poate fi fructificat mai bine decât jurizând.

Bineînţeles, organizatorul din blogosferă preferă să stea deoparte, să nu ducă această muncă de lămurire. Astfel, orice blogger participant nemulţumit va fi direcţionat spre client: „Nu sunt eu de vină, ci sponsorul. Poţi încerca să i te plângi lui”. Foarte comod, nu-i aşa? Ei bine, organizatorul are datoria să asigure un climat optim de desfăşurare a competiţiei, asta intră în sarcina lui.

Dacă, totuşi, clientul vrea cu tot dinadinsul să participe la jurizare, poate fi propus încă un mare câştigător, care să obţină un premiu special din partea sponsorului, separat (şi diferit!) de cel desemnat de juriul profesionist pe care l-am propus mai sus. E adevărat, sistemul propus de mine îi poate da bătaie de cap organizatorului şi îmi vine greu să cred că acesta va proceda astfel.

Fiindcă, deocamdată, merge şi aşa din inerţie. Dar asta nu va dura foarte mult timp, fiindcă tot mai mulţi bloggeri pot organiza un concurs în condiţiile astea. Momentan, sunt puţini pe piaţă, dar concurenţa se va ascuţi şi vor fi obligaţi să schimbe sistemul de jurizare. Dacă pot găsi o formulă mai bună decât cea pe care am propus-o, trebuie s-o pună în practică.

Ideea acestui articol mi-a fost sugerată de un material scris de Tudorel Bezea, căruia îi mulţumesc.

Comments

comments