Am auzit mai multe persoane afirmând acelaşi lucru: nu-mi pare rău de nimic din ce am făcut în viaţă. Nu poate fi adevărat. Am o mulţime de lucruri pe care le-aş face altfel. La o răscruce de drumuri, aş alege altă cale, într-o anumită situaţie, aş proceda altfel, dacă am vrut alb, aş opta pentru negru. Astfel, viaţa mea ar urma alt curs. Cu siguranţă, n-aş mai face aceleaşi greşeli. Dar aş face altele, fiindcă numai aşa aş progresa. Oricum, viaţa nu-ţi dă dreptul de a te răzgândi, nu-ţi oferă reluări. Şi totuşi, visez la o viaţă în reluare. Cum ar fi, dacă ar fi?
Mi se pare nedrept să nu putem da timpul înapoi. Serios! Măcar puţin, câteva secunde ne-ar fi de ajuns: stop, înapoi şi am avea posibilitatea de a relua altfel. Ar fi grozav. Însă realitatea e parcă prea crudă: ce ai făcut, făcut rămâne şi greşelile nu pot fi preîntâmpinate.
Îmi amintesc că eram adolescent şi un unchi de-al meu, pasionat de şah, când jucam împreună, îmi spunea că o anumită mutare pe care o făceam era greşită. Şi-mi arăta cum mă făcea mat în câteva mutări. Aşa am învăţat şi eu şah ceva mai bine şi, după vreun an, am reuşit să-l înving. E drept, nu ştiu dacă datorită meritelor mele sau fiindcă el era deja prea în vârstă…
Mai demult am văzut un film în care un tip retrăia aceeaşi zi. De când suna ceasul şi se trezea, toate întâmplările zilei de ieri se repetau aidoma, iar tipul tot învăţa din greşelile lui şi făcea totul mai bine în fiecare zi. Şi, încetul cu încetul, el însuşi se transformă, devine mai uman, învaţă ce înseamnă empatia, socializează, îi ajută pe ceilalţi, se împrieteneşte cu ei etc.
Nouă de ce nu ni se întâmplă asta? N-avem dreptul să devenim mai buni? De ce trebuie să ne iasă totul perfect din prima? Cum să ştim că o anumită alegere e cea optimă? Ar trebui să putem spune stop şi altă dublă, cum face regizorul unui film. Încă o dublă, şi încă una, şi tot aşa, până când ne iese cum vrem. Ah, câte lucruri strâmbe am putea îndrepta! Fiindcă cel care spune că nu regretă nimic din ce a făcut în viaţă, minte. Sau se minte pe sine…
Voi n-aţi face nimic altfel din ce aţi făcut până acum?
Eu cred ca cei care declara sus si tare, pe unde pot si li se permite, ca nu regreta nimic din ce au facut in viata asta sunt fie inconstienti fie insensibili(sa ma exprima bland). Pentru ca nu exista om care nu a gresit, nu exista om fara pata. Inevitabil am ranit oamenii din jurul nostru, inevitabil am facut gesturi sau am spus vorbe grele.
Viata mea a fost complicata si chiar nu cred ca as vrea s-o mai traiesc inca o data la fel. Nici nu vreau sa ma gandesc asa intai de toate pentru ca stiu ca e imposibil. :))
Adevărat, dar dacă…?
Eu m-am gandit la cele cateva alegeri despre care cred ca au fost importante si am observat ca daca as fi ales altceva, intr-adevar as fi avut poate alte circumstante de viata insa nici nu as mai fi obtinut sau primit ce am capatat in varianta actuala, si nu tot ce am primit a fost dezamagitor, au fost si destule chestii ff frumoase, asa ca bazat pe zicala ce-i in mana nu-i minciuna mie personal mi-ar fi greu sa las din mana cadourile primite de mine, chiar si daca printre ele or fi destui “rahatei”,
doar asa bazat ca pe, hai sa vad poate primesc mai multe cadouri care-mi plac daca m-as duce inapoi sa aleg altceva. Ma rog, recunosc ca e un rationament asa cam primitiv de om care daca se vede cu o punguta in mana nu ii mai da drumul in ruptul capului, chiar daca e plina cu ciurucuri, dar ma rog, am citit si niste articole in care se pare ca se arata ca oamenii cam asa sunt cand vine vorba de a face alegeri, se cramponeaza acolo de putinul pe care il au, chiar daca se straduie sa ii educe si sa ii informeze cineva ca totusi ar fi mai avantajos pt ei plus societate ca sa lase naibii la o parte ce au cules ei de pe jos pe acolo prin parc, o basina porcului de exemplu, sau un rahatel de catel maidanez, si sa se duca mai bine sa se spele cuminti pe maini si sa vina la masa de seara si apoi frumos la culcare.
Cam in acelasi sens doream sa completez in plus (adica off topic) ca nu inteleg de ce suntem indemnati in continuu sa ne regasim copilul din noi sau sa fim asa mai ca niste copii, cand mie mi se pare super clar ca majoritatea noastra chiar ne comportam ca niste copii de 4 ani vasta majoritate a timpului, si mai ales cand e vorba de alegeri importante in viata, cand mai bine ar fi sa fim indemnati sa fim mai adulti, adica si mai rationali, mai calculati, mai realisti referitor la consecinte, plus cu gandul si la societate si la parintii nostri, nu asa numai la noi.
Să te comporţi copilăreşte înseamnă să laşi grijile deoparte. Cred că la asta se referă acele persoane.
Pai cum sa le las la o parte cand tocmai tu, (si intreaga mass-medie), imi aduc in continuu aminte de ele ?! De ex si in articolul asta tu m-ai pus sa ma gandesc la toate alegerile posibil gresite pe care le-am facut si ce oi fi obtinut in urma lor, plus si alte articole de peste tot imi tot spun, “nu fii ingrijorat, fii mai copil”, cand eu poate mie nici nu-mi trecuse prin cap ca eram ingrijorat inainte de a citi acel articol ! Solutia ar fi sa nu mai citesc nici ziare nici bloguri si sa ma complac intr-o stare copilaroasa cat mai analfabeta…insa pana si asta m-ar ingrijora…o sa ma gandesc, “uite altii care stiu sa citeasca citesc pe blogul lui Javra, iar eu sunt copil, dar sunt pe dinafara”, si tot asa !