Din când în când vă voi prezenta lumea şi diversele aspecte referitoare la aceasta în viziunea oamenilor de spirit, care au formulat butade, cugetări şi vorbe de duh despre diverse subiecte. Unele au devenit deja citate celebre, motto-uri, maxime şi aforisme. Desigur, nu voi uita de proverbe şi zicători. Astăzi vă voi arăta câteva vorbe de spirit despre despărţire. Voi menţiona şi cine a formulat cugetările respective.
Chiar dacă ar fi însemnat despărţire, singurătate, tristeţe, iubirea îşi merită fiecare bănuţ din preţul ei. (Coelho)
Uneori trebuie să te desparţi de cineva ca să-l poţi găsi. (Heimito von Doderer)
Cea mai stranie formă de a îndepărta pe cineva este a sta lângă el şi a şti că nu-l vei putea avea niciodată. (Gabriel Garcia Marquez)
Nebunia este considerată un motiv suficient pentru divorţ, dar în acelaşi timp este calea cea mai scurtă spre căsătorie. (Mizner)
Nu în puţine cazuri, femeia şi bărbatul nu ştiu să se despartă la vreme. Aşteaptă să dispară tot ce i-a apropiat şi legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărţirea însăşi în ceva deosebit, de care să-şi aducă aminte cu duioşie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât. (Octavian Paler)
Toate schimbările, chiar şi cele mai dorite, au melancolia lor. Căci ceea ce lăsăm în urma noastră, este o parte din noi. Noi trebuie să fim în stare să spunem unui capitol din viaţă „adio” înainte de a începe un altul. (Anatole France)
Despărţirea trebuie să fie scurtă ca o declaraţie de dragoste. (Theodor Fontane)
Lasă să se sfârşească ceea ce este spre sfârşit! N-are rost să culegi florile împrăştiate dintr-o ghirlandă ruptă. (Rabindranath Tagore)
Ce e o despărţire? O simplă separare de corpuri. (Marin Preda)
Jurămintele sunt doar cuvinte, iar cuvintele doar vânt. (Samuel Butler)
Rol dificil, dar frumos: femeia care suportă cu eleganţă o despărţire. (Simone de Beauvoir)
Oamenii se întâlnesc şi se cunosc. Apoi se despart. Se despart pentru că au făcut imprudenţa de a se cunoaşte. Se despart, dar nu se uită.
Marquez rasuceste cutitul in inima, ca de obicei…
Da, întotdeauna are cuvintele potrivite pentru asta…
Nu prea sunt multe de spus…
Ah, de când doream să las o fată fără grai!
abonare via email egzista?
Nu, Ruxandra, dar dacă ai blogroll, poţi avea blogul acesta aproape de tine…
Blogroll-ul nu ma anunta cand apare un nou articol. Cunosti tu vreun plugin?
Nu, dar poţi intra uşor pe un blog preferat.
1. Eu nu am inteles ce a vrut sa zica scriitorul GG Marquez. Mi-as dori sa imi explice cineva.
2. Stiati ca exista un muzeu relativ recent al Despartirilor, in Croatia, acel muzeu fiind premiat in 2011 cu premiul Kenneth Hudson, (unul din premiile acordate de Forumul Muzeelor, o organizatie aflata sub egida Consiliului Europei), pt cel mai inovativ muzeu europeean ? In documentarea necesara pt acurdarea acelui premiu, comitetul Forumului Muzeelor UE noteaza, Muzeul Relatiilor Distruse (al Despartirilor) incurajeaza discutia si reflectia nu numai asupra fragilitatiii relatiilor umane, dar si asupra circumstantelor politice,sociale, si culturale din jurul povestilor prezentate. Muzeul respecta capacitatea audientei de a intelege probleme mai largi istorice si sociale inerente unor culturi si identitati diferite si ofera oportunitatea unui catrsis pt eventualii donatori si la un nivel mai personal.”
Un muzeu terapeutic, deci, pt cei care doneaza exponate, din cate inteleg eu, deoarece muzeul este conceput pt a primi donatii gen suveniruri de la persoane care s-au despartit…mda, mi se pare destul de interesant sa ceri donatii nu de la publicul oarecum indiferent ci direct de la artistii care doresc sa expuna, iar de la pblic sa ceri doar cash pt intrare la muzeu…desi nu mi se pare ceva deosebit de inovativ, nici macar pe UE…poate o fi inovativ relativ de cand exsiata UE propriu-zis, dar inainte in Europa existau destule muzee care functionau tot asa…probabil e ca s-au bucurat ca nu au cerut fonduri UE dupa ce i-a refuzat guvernul croat, si de aia le-au dat premiu. Oricum muzeul pare sa aiba un mare succes de public. Artistii care au conceput acest muzeu fusesera 2 artisti care fusesera intr-o relatie si s-au despartit si in timp ce discutau ce sa ia fiecare gen bunuri materiale in decursul facerii bagajelor, unele reprezentand char suveniruri, au glumit unul cu altul, (in mod civilizat, asa cum recomanda dlPaler,mai sus), ca ar trebui sa deschida un muzeu cu chestiile pe care inca le aveau de impartit. D-au luptat in van cu Min Artelor si Culturii din Croatia sa le finanteze muzeul, insa pana la urma au depus bani particulari, si au deschis muzeul, ba l-au mai plimbat expozitia si prin intreaga lume culegand diverse suveniruri e la diversi care se despartisera si dorisera sa doneze acestui muzeu suveniruri legate de relatia disparuta. Cica nemtii din Berlin au donat cele mai multe suveniruri dintre toti, unul din exponatele de mare succes fiind acest topor cu care o femeie berlineza a tocat in bucatele mobila unui fost iubit care o parasise pt alta femeie, http://en.wikipedia.org/wiki/File:Museum_of_Broken_Relationships_-_Ex-axe.jpg
P.S.Stiam eu ca am avut mereu asa o retinere de cate ori am fost pe langa Berlin, si nu m-am indepartat prea mult de aeroport, iar din priviri mereu am cautat sa am inpreajma functionari germani angajati ai aeroportului care sa ma apere, just in case. Nu inteleg de ce bloggerul Vladen, ba chiar si diversi colegi danezi ma tot indeamna asa de des sa merg sa vizitez Berlinul, zicandu-mi ca efectiv nu stiu ce pierd daca nu vizitez eu Berlinul, de parca ar fi cine stie ce mare scofala sa ma simt inconjurat de cat mai multe persoane feminine periculoase…poate vor sa scape de mine, cine stie ?! Cum naiba sa ma duc la Berlin cand am aflat ca acolo femeile umbla cu topoare in public cu intentia de a distruge mobila poate utila la ceva anume, in plus mobila proprietatea particulara a altcuiva.
Nu toate nemţoaicele umblă cu toporul la brâu… Unele au pistol!
Nu ştiam amănuntul ăsta, dar ideea e creaţă. Şi, vezi bine, femeile sunt focoase…
Cele mai aproape de suflet, cele in care ma regasesc si in care cred sunt reflectiile lui Anatole France.
Da, are logica lui. Mie mi se pare profund ce a scris Heimito von Doderer.