Din când în când vă voi prezenta lumea şi diversele ei aspecte în viziunea oamenilor de spirit, care au formulat butade, cugetări, motto-uri şi vorbe de duh despre diverse subiecte inspirate din viaţa cotidiană. Au devenit deja citate celebre, maxime şi aforisme. Nu voi uita nici de proverbe, zicători şi nici chiar de epigrame. Astăzi vă voi arăta câteva vorbe de spirit despre frumuseţe. Voi menţiona şi cine a formulat cugetările respective.
Este nevoie doar de un decolteu pentru a-l împinge pe bărbat să caute profunzimea unei femei. (Zsa Zsa Gabor)
Frumuseţea este darul lui Dumnezeu. (Aristotel)
Frumuseţe. Puterea cu care o femeie farmecă un iubit şi înfricoşează un soţ. (Ambrose Bierce)
Te iubesc pentru că eşti frumoasă sau eşti frumoasă pentru că te iubesc? (Richard Rodger)
Frumuseţea fără graţie e ca şi cârligul fără momeală. (Ralph Waldo Emerson)
Fiecare dintre femei se preferă celorlalte şi pentru fiecare femeie există cel puţin un bărbat care o preferă tuturor celorlalte. (Simone de Beauvoir)
Cele mai multe femei îşi propun să schimbe un bărbat, dar în momentul în care îl schimbă, nu-l mai plac. (Marlene Dietrich)
Frumuseţea este ceva de adaos. Ca ambalajul în jurul cadoului. Nu este cadoul în sine. (John Fowles)
Există unele lucruri frumoase care păstrează mai multă strălucire când rămân imperfecte, decât când sunt desăvârşite. (Francois de La Rochefoucauld)
Fiecare lucru are frumuseţea lui, dar nu oricine o vede. (Confucius)
Totul în lume este coruptibil… Totul e altfel de cum era aşteptat… cel mai frumos măr are viermele în el… (Camil Petrescu)
Lumea pe care am văzut-o eu este, sunt sigură, mai frumoasă decât adevărata lume. (Ana Blandiana)
E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva. (Tudor Muşatescu)
Şarmul este un fel de a obţine răspuns afirmativ fără a pune vreo întrebare clară. (Albert Camus)
Trăim doar pentru a descoperi frumosul. Restul e un fel de aşteptare. (Khalil Gibran)
Graţia este mai frumoasă decat frumuseţea, poate fiindcă graţia e frumuseţea în mişcare. (Jean de La Fontaine)
De obicei, pe cât e de mare frumuseţea cuiva, pe atât e şi prostia sa. (Baltasar Gracian)
Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană, dar pentru o persoană eşti întreaga lume. (Gabriel Garcia Marquez)
Cel mai frumos make-up al unei femei este pasiunea, dar cosmeticele sunt mai uşor de cumpărat (Yves Saint Laurent)
Sufletul meu nu poate găsi o scară către Rai decât prin frumuseţea pământului. (Michelangelo Buonarroti)
Frumuseţea este umbra lui Dumnezeu asupra universului. (Gabriela Mistral)
Nu există frumuseţe deosebită în a cărei alcătuire să nu fie şi ceva nepotrivit. (Francis Bacon)
Dacă n-ai văzut încă o femeie care iubește, atunci n-ai văzut niciodată o femeie frumoasă. (Camil Petrescu)
Pune la îndoială cinstea femeii care îşi schimbă culoarea părului, chiar dacă o face ca să-ţi placă mai mult. (Pitagora)
Se spune că frumuseţea este un paşaport valabil în orice ţară, dar nu este chiar aşa, e doar o viză şi expiră repede. (Julie Burchill)
Nimic nu arată atât de frumos când este privit de aproape, ca atunci când este privit de departe. (Edward A. Murphy)
Frumuseţea lipsită de graţie e ca o prăjitură prea dulce: îţi provoacă greaţă. (Anne Ninon de l’Enclos)
Cad lacrimi din ochii răniţi de-atâta frumuseţe. (Valeriu Butulescu)
Dar de ce ai pus pozele cu uratele alea ca sa insoteasca un articol despre frumusete ? Ca doar exista precis poze chiar si cu femei insa cu adevarat frumoase pe lume ? Ma rog, nu sunt chiar urate, insa pot sa-ti zic ca mie mi se pare mai frumoasa mama vitrega lui Alba ca Zapada in ipostaza ei cand a devenit asa ca o vrajitoare decat la inceput cand arata ca o persoana din astea de mai sus, ca daca ma gandesc la desenul animat, la inceput arata asa de parca era teapana si artificiala, insa cand a devenit vrajitoare, se vedea ce sprintar se misca, si avea emotii mai vioaie, parea mai natural insufletita si umana decat la inceput. (Chiar daca era personaj negativ plus sunt de acord cu oglinda ca tot Alba ca Zapada era mai frumoasa, atat la inceputul filmului cat si la sfarsit, insa in legatura cu Alba ca Zapada sau Printul si Piticii neexistand nici un dubiu ca sunt toti frumosi, mai ales Piticii, de aia am ales alt personaj.)
Si nu e chestie de gusturi subiective, ca uite mai sus si dl Jean de la Fontaine si dna Ninon de L’Enclos au apreciat mai degraba gratia, si dl de la Fontaine a zis ca ea are avantajul de a reprezenta frumusetea in miscare, si chiar ma gandeam ce vijelios insa totusi gratios se misca mama lui Alba ca Zapada pe poteca aia de munte de la sfarsit, atunci chiar inainte sa cada in prapastie, pe cand la inceput doar statea suparata in fata oglinzii.
Iar Piticii erau cei msi frumosi ca se miscau asa gratios in drum catre serviciu plus si cand se spalau pe maini si pe fata, si vrabiutele si caprioarele si alte animale erau si ele gratioase, plus si Alba ca Zapada era mai frumoasa cand fugea inspaimantata prin padure sau cand matura prin casa si decat atunci la inceput cand doar se uita in gol si decat catre sfarsit cand statea pe catafalc. Eu mi-as fi dorit sa fie si Printul implicat in mai multe actiuni dinamic miscatoare decat sa stea teapan pe cal sau in genunchi langa catafalc, astfel sa poata fi apreciata mai bine si gratia, implicit frumusetea lui, ca asa mi se parea cam similar cu mama lui Alba ca Zapada in prima ipostaza, cam de plastic, insa, ma rog, nu putea sa fie si el tot personaj principal.
Aceste poze le-am găsit în formatul pe care îl căutam. Găsisem o poză cu un tip bine, dar avea un format deloc pe gustul meu, aşa că am renunţat la el. Îţi pot spune că am selectat poze mai bine de o oră, iar astea au fost singurele acceptabile. Şi apoi, putem avea gusturi diferite în materie de frumuseţe feminină. Dar, e drept, acestea nici pe mine nu mă încântă prea mult.
Desi stiam cine este dl Jean de La Fontaine, nu eram sigur cine este dna Ninon de Lenclos, ssa ca m-am uitat pe wikipedia si am vazut ca dansa a fost martora unei mari parti a secolului 17 observat dintr-o perspectiva pariziana decis atee (liber cugetatoare). Dansa a fost un fan al artelor si scriitorilor talentati si a fost si prietena si amanta catorva politicieni de marca ai vremii, desi nu a fost intretinuta financiar direct de dansii, ci avea venituri proprii di diverse afaceri. Am citit ca a contribuit la incurajarea tanarului Moliere pt a
scrie si comercial, nu numai asa de placere, plus la o activitate
caritabila de a oferi bani pt carti unor copii mai saraci insa talentati si
carora le placea sa citeasca, printre care si unui baiat pe nume
Francois Marie Arouet, care urma sa ia mai tarziu pseudonimul
Voltaire, fiul unui om de meserie contabil, pe cand dansul avea numai
9 ani. A fost admirata si de ducele Francois de la Rochefoucauld,
autorul unor maxime celebre nelipsite din seria de articole cu maxime
si de pe acest blog, dar si de pe multe alte bloguri. La un moment dat,
din cauza ca anunta destul de des in public ca dansa nu crede in
existenta sufletului din punct de vedere religios, mama viitorului Rege
Soare, Anna de Austria, s-a cam suparat si a decis sa o condamne la o
perioada de izolare intr-o manastire, insa acolo a primit vizita reginei
Cristina a Suediei, (care era la pensie atunci, adica nu mai activa ca regina), si aceasta a pus o vorba buna la primul ministru, care la acea vreme era Cardinalul Mazarin, si acesta a sfatuit Min de Justitie sa o elibereze pe dna de Lenclos. Ulteruor dansa a devenit prietena destul
de buna si cu dna de Maintenon, viitoarea sotie a Regelui Soare, desi
dna de Maintenon nu se afisa asa de des in public alaturi de dna de
Lenclos, din ratiuni politice de stat, deoarece trebuia sa sustina
Biserica in public, aceasta institutie fiind si garantul democratiei de tip
monarhic absolutist de la acea vreme si al echilibrului si stabilitatii
sociale.
Majoritatea lucrurilor care se cunosc despre stilul literar, nu cel social, al dnei de Lenclos provin din publicarea corespondentei dansei cu mai multe persoane notabile ale vremii, desi nici azi nu se stie deja ff sigur cate au fost chiar scrise de dansa. Plus mai exista observatii scrise ale unui informator al vremii, Saint Simon, desi acestea mai mult despre comportamentul social si diverse barfe, nu atat despre stilul literar. I se atribuie si un roman asa liber cugetator feminist de tip satira, Razbunarea Cochetei, insa nici despre asta nu se stie daca l-a scris chiar dansa. Insa Ninon de Leck s fusese atat de admirata de diversi scriitori, incat multi chiar au creat personaje literare si dramatice bazate pe ea, plus desigur era mai usor sa se puna un personaj de sex feminin politic in fata ca sa zica ea chestii mai subvrrsive decat daca ar fi fost un barbat care sa fi opinat ca nu exista suflet religios, pt ca asa ceva ar fi fost considerat prea amenintstor, pe cand daca un enunt politic considerat mai subversiv sau mai dizident e rostit de o femeie, se mai pot gasi scuze, si e mai larg acceptabil.
De aceea, trag eu o concluzie personala, (posibil gresita), poate prezenta femeilor in linia 1 a activitatii politice este considerata benefica si astazi pt teoretica mentinere mai vie a democratiei, astfel incat ea sa nu stagneze, plus ca despre femei se poate barfi mai usor, (inclusiv chiar si in gramatica lb germane), atat pozitiv cat si negativ, adica ajuta si la PR si la a starni diverse emotii in publicul larg, si ele utile pt prezenta la vot, fie pro fie contra.
minunate vorbe… 🙂
Păi, dacă vezi cine le-a spus…
Elegant articolul!
Mulţumesc, dar l-a scris lume bună! 🙂