Am arătat de curând că limbajul articulat este considerat de mulţi drept cea mai importantă invenţie din istoria umanităţii. Logic, ce au început oamenii să facă după ce au început să se înţeleagă prin limbaj? Desigur, să bârfească! Mai mult, specialiştii afirmă chiar că bârfa ne-a ajutat să ne dezvoltăm ca specie, să înţelegem ce prieteni avem şi care ar putea fi duşmanii noştri potenţiali, ne-a făcut oameni.

Ce făceau bărbaţii pe vremea în care locuiau în peşteri? Plecau la vânătoare, fiindcă se dedaseră deja la ospeţe cu carne friptă. Desigur, femeile rămâneau în peştera lor, ca să nu-şi strice unghiile în lupta cu fiarele sălbatice şi, ca să treacă timpul mai repede, până la întoarcerea bărbaţilor, cam ce activităţi credeaţi voi că aveau? Bineînţeles, îşi legănau copiii şi bârfeau de zor.

Bărbaţii bârfesc mai mult decât femeile!

Dar voi credeţi cumva că doar femeile bârfeau? Ei aş! Unii cercetători ar băga mâna în foc că bărbaţii erau chiar mai guralivi decât femeile, când era vorba de bârfă. Păi după ce terminau ei de urmărit, prins şi ucis vreun mamut şi hotărau că-i mai bine să-l hăcuiască pe loc, decât să-l care întreg până acasă, cum pe vremea aia nu exista Liga lu’ Mitică şi nici măcar Mitică însuşi, nu-i nevoie să vă spun că nu vorbeau despre fotbal, ci despre femei.

Acasă, în peşteră, femeile bârfeau şi ele despre alte femei: cine cu cine se culcă şi de câte ori, care are niscai copii din flori, că bărbatul Tanţei s-a dus la vânătoare şi ea s-a dus în peştera şefului de trib. Şi oare ce metode perverse foloseşte ea ca să-i păstreze pe amândoi etc.

Acest lucru s-ar fi perpetuat până în zilele noastre, afirmă specialiştii. Şi, aşa cum vă spuneam, cercetătorii au tras o concluzie cutremurătoare: bărbaţii bârfesc mai mult decât femeile cu peste 20 de minute în fiecare zi! Şi noi care credeam că damele clevetesc mai dihai decât partenerii lor. Uite aşa s-a mai dărâmat un mit…

Despre ce preferăm să bârfim? 

Păi am stabilit că şi femeile, şi bărbaţii clevetesc despre femei în primul rând. Sociologii au studiat problema pe toate părţile şi au ajuns la concluzia că locul secund în topul bârfelor s-ar situa problemele sentimentale proprii şi apoi ale altora. Tanţa (alta, nu tot aia din peşteră) îl iubea pe Mitică (altul, nu ăl’ cu liga, pe care nu-l iubeşte nimeni). Da’ Mitică a lăsat-o gravidă şi pe Vetuţa, care înainte se iubise cu Nicu. Dar Nicu, Nicu, nemernicu’ a plecat în Spania, la cules de portocale. Şi acolo s-a încurcat cu o ţigancă ochioasă de pe plaiuri mioritice… Aşa-i bârfa.

Cică în topul bârfelor ar urma relaţiile sexuale. Desigur, ale noastre, nu ale hipopotamilor şchiopi. Abia apoi ar urma prietena care s-a făcut cât o batoză, ce se mai întâmplă în nu ştiu ce telenovelă, bărbaţii altora, năravurile soacrelor etc. La sfârşit de tot ar fi salariile şi şefii. Ei bine, asta e o situaţie intolerabilă pentru şefi. Cum să fie ei ultimii?! Personal, cred că acest clasament e strâmb pe undeva.

Se pare că noi, oamenii, suntem influenţaţi mai mult decât credem de bârfă. Părerea noastră despre ceilalţi e construită pe baza a ceea ce am auzit despre ei, fiind mai atenţi la cei despre care s-a bârfit că ar fi periculoşi, mincinoşi, bădărani, curve sau având alte trăsături negative. Şi, în funcţie de asta, îi ocolim pe unii şi ne împrietenim cu alţii.

Un proverb arab ne avertizează că limba este o fiară; dacă-i dai drumul, te sfâşie. Şi totuşi, suntem avizi de tainele altora. E un deliciu să aflăm, de exemplu, cine cu cine se culcă, cine-i interesat de sado-masochism ori de un vibrator feroce. Un alt studiu a concluzionat că suntem fericiţi atunci când aflăm că facem sex mai des decât cei din anturajul nostru. Aşa o fi, habar n-am, dar cu siguranţă ne-am întrista dacă am afla că suntem codaşi în acest domeniu.

Mâine veţi afla, printre altele, ce efecte binefăcătoare are bârfa asupra femeilor. Ţineţi aproape, şocant, senzaţional, nemaipomenit, tulburător, dacă nu citiţi, nici nu ştiţi ce pierdeţi! Parcă asta-i formula de succes pentru bârfe…

Comments

comments