Cum văd că există cititori vor să afle câte ceva despre mine, vă anunț că sunt aceeași persoană care semna până de curând cu Javra. Am explicat într-un articol separat de ce și cum. Pentru a sublinia acest lucru, am păstrat vechea poză de recunoaștere. Blogul Javra.eu a fost înlocuit de CristiVasile.ro și voi semna Cristian, prenumele meu.

Oricum, era necesară trecerea de la Javra.eu la CristiVasile.ro, în primul rând pentru că Javra își împlinise deja menirea și apoi trebuia să trec la un domeniu mai ofertant.

Firma de hosting Namebox a fost atacată de hackeri, lucru care a dus la ștergerea câtorva mii de bloguri, printre care și Javra.eu. Am reușit să recapăt mare parte dintre textele scrise, dar aproape un an a rămas nerecuperat, ca și ilustrațiile tuturor textelor. Am început să ilustrez din nou o parte dintre texte.

Blogul Javra.eu avea la rubrica Despre multe comentarii, inclusiv ale unor cunoștințe și chiar prieteni cu care pierdusem legătura și cu care m-am regăsit în blogosferă. Pe scurt, spuneam că blogul a apărut fiindcă îmi place să scriu. Asta făcusem vreme îndelungată, fiindcă am fost jurnalist, iar dacă n-aș mai face-o, mi-ar lipsi.

Titlul Javra făcea trimitere la faptul că ziaristul trebuia să fie paznicul democrației din această țară, dar proprietarii ziarelor, televiziunilor și a posturilor de radio sunt implicați adânc în politică, iar un jurnalist nu-și mai poate face datoria de a informa corect cititorii. Patronii mass-media au interese economice și politice care pot fi deranjate de ceea ce comunică ziariștii.

Deci câinelui de pază al democrației i s-a pus botniță și a devenit javră. Vechiul blog cuprindea amănunte pe această temă și, în cazul în care firma de hosting mă va ajuta să recuperez restul textelor lipsă, voi introduce în prezenta rubrică și vechiul text, cu comentariile cititorilor.

În încheiere, vă invit să citiți ceea ce scriu, fiindcă (vorba unor ziariști) nici nu știți ce pierdeți, senzațional, șoc, extraordinar, n-o să vă vină să credeți, în exclusivitate etc., toate scrise cu litere de o șchioapă și însoțite de semnul exclamării…

P.S. În urma solicitării mai multor cititori, precizez că am lucrat în redacția săptămânalului Cațavencu (după un timp în care am fost doar colaborator al acestei publicații), apoi am devenit redactor-șef la mai multe săptămânale, între care Blitz magazin (cu un succes greu de anticipat), Cancan magazin și Crima (în care am dezvăluit pentru prima oară dedesubturile cazului Rîmaru). Cum ziaristica începuse să-mi provoace silă, m-am întors la prima dragoste, cărțile. Dar nu ca cititor, ci de creator de cărți fizice. Am fost redactor-șef, director de producție și chiar editor. Am reeditat, între altele, operele lui Marin Sorescu și Mihail Drumeș, în formă originală, neciuntită de cenzura comunistă.

În ce privește poza mea, încă nu sunt pregătit s-o public, nici după 7 ani de la apariția în peisajul 2.0. Cum să mă port cu asemenea cruzime față de contemporani?! Ar putea s-o vadă femei însărcinate și copii nevinovați, care ar suferi un cumplit șoc emoțional… Știu, blogosfera geme de indivizi care scriu de mai multe ori zilnic, doar ca pretext de a-și publica un nou selfie. Unul în plus ar fi, poate, prea mult și prefer să trăiesc cu impresia că țin în balanță destinul omenirii…