V-aţi format o opinie clară despre ce se întâmplă cu proiectata reîncepere a exploatării pe bază de cianuri a zăcămintelor de metale preţioase de la Roşia Montană? Unii susţin că România e prima distopie a lumii din cauza acestui proiect. O societate distopică se caracterizează prin prezența uneia din formele de guvernare totalitară. Poporului i se bagă pe gât cu forţa acest hap plin cu cianuri, îndulcit cu promisiunea unor joburi. Alţii, în frunte cu guvernanţii, susţin că e un izvor de bunăstare pentru cei din zonă. Până la urmă, se pune la cale un jaf de amploare, cum pare?

Unele televiziuni au prezentat mitinguri de protest. Atunci mă întrebam câţi dintre acei oameni au fost la Roşia Montană. Foarte puţini, probabil. Cineva spunea că ar fi spiritul gregar de vină, de s-au strâns atâţia câţi s-au strâns. A acţionat spiritul de turmă, de parcă oamenii ăia n-ar fi avut mintea cu ei şi s-au luat după alţii…

Unii s-au apucat să povestească pe bloguri cum a fost la aceste mitinguri, sugerând că cei care protestau luaseră etnobotanice. Probabil, aceştia susţin proiectul guvernamental şi vor să-i discretiteze pe cei cu pancarte. Alţii au sărit la beregata lor, întrebându-i cu cât au fost plătiţi pentru a scrie asta, de parcă niciun om n-ar putea fi de bună credinţă şi trebuie să fie vândut canadienilor care ar vrea să exploateze minele.

Acum, chiar şi locuitorii din zonă sunt împărţiţi în cel puţin două tabere. Unii spun că le pune Dumnezeu mâna în cap dacă “se dă drumu’ la mină, maică, că de când nu mai are de lucru fecioru’ meu şi n-are ce pune pe masă”. Dacă priveşti lucrurile prin ochii acestei bătrâne, simplul fapt că minerii vor avea de lucru e mană cerească. Indiferent de riscuri, minerii vor lucra. Omul acestei bătrâne, „fie-i ţărâna uşoară, că s-a prăpădit în putere”, a fost miner, iar tatăl lui, bineînţeles, tot miner.

Alţii din zonă spun că promisiunea asta le va ţine de cald puţinor oameni, vreo 200, care vor căpăta un job, în schimb, vreo 4 munţi şi 3 sate se vor distruge şi se va construi un ditai rezervorul de peste 200 de milioane de tone pentru deşeurile de cianură!

Guvernanţii, după cum spun scepticii din zonă, vor să facă o nouă Lege a minelor, care să le dea companiilor cu licenţe de exploatare dreptul legal de a confisca orice teren doresc. Adică, ai o căscioară şi o mână de pământ din moşi-strămoşi, dar trebuie să laşi totul baltă, că stânjeneşti mineritul!

Dacă planul guvernamental se va pune în practică, întrevăd deranj mare nu numai în zonă, ci în întreaga ţară, mulţi oameni fiind nemulţumiţi că viaţa lor nu s-a schimbat în bine, deşi sunt alţi conducători, care au promis marea cu sarea şi, în schimb, ne îndoapă cu cianuri. Desigur, guvernanţii vor spune că nu se pot desfăşura din cauza preşedintelui, care nu-i lasă.

Oricum, nu va fi bine. Se zice că guvernul încearcă să adune bile albe. Unii spun că micşorarea TVA-ului la produse de panificaţie ar fi una dintre aceste încercări, menită să mascheze avalanşa de scumpiri, care deja au început să se facă simţite. Preţul benzinei a urcat binişor. Vezi bine, SUA sunt la un pas să bombardeze Siria şi s-a dus în mă-sa aprovizionarea cu petrol. De fapt, ar trebui să ne îngrijoreze războiul în sine. România e membră NATO şi, sub această umbrelă, nu ne e rău, dar avem şi îndatoriri.

Ce va fi, va fi. Habar n-am cum, nu sunt angajat politic, n-am primit niciun ban pentru a scrie aceste rânduri, dar pe cine mai puteţi crede în ziua de azi? În tot cazul, mă deranjează altceva: strict economic, dacă privim cifrele, mă uimeşte cât de mic e procentul pentru care ţara va fi jefuită de minereuri extrem de valoroase.

Desigur, dacă un economist îmi va spune că acel procent de maxim 8%, cât va intra în visteria României, înseamnă, de fapt, multe milioane de euro, cu siguranţă, cifra mi se va părea ademenitoare. Am terminat o facultate tehnică, dar a trebuit să negociez multe contracte şi acest procent, cuprins între 2 şi 8 la sută, mi se pare jaf. Accept orice măsură se va lua în legătură cu exploatarea minelor de la Roşia Montană, înţeleg ambele puncte de vedere şi nu pot spune că cineva greşeşte.

Sigur, e nevoie de locuri de muncă şi oamenii din zonă asta ştiu să facă, să dea cu târnăcopul. Ei sunt conştienţi că oricând pot muri striviţi sub minereu, dar îşi asumă riscul. Ştiu că se vor îmbolnăvi de cancer, însă doresc să câştige o pâine şi li se oferă această şansă, pentru că ei aşa o privesc. Dar, bineînţeles, refuză să fie strămutaţi dintr-un loc în altul.

Sunt convins că cianurile pot otrăvi pânza freatică, apele curgătoare din zonă şi chiar Dunărea. Mai ştiu că acest contract cu firma canadiană care va expolata minele e secret şi nimeni n-a aflat cât va fi impozitul pe profit. Sunt conştient că aceşti canadieni vor investi o grămadă de bani, dar mai ştiu că n-o vor face din dragoste pentru guvernul român sau pentru bătrâna bucuroasă că fiul ei va avea ce pune pe masă, chiar dacă-i otrăvit cu cianuri. Nu, vor lua înmiit! Nimeni nu face cadouri.

De asta nu mă conving nici cei care susţin proiectul Roşia Montană, nici cei care îl resping cu vehemenţă. În cele din urmă, probabil că adevărul e pe undeva la mijloc. Nu mă bazez decât pe argumentul că, de obicei, aşa se întâmplă. Dar nu admit să fiu prostit în faţă.

Cine se îmbogăţeşte de pe urma punerii în practică a acestui proiect? Canadienii! Şi, de la noi n-are nimeni niciun gheşeft? Hai, las-o! Dacă cifrele care se vehiculează sunt corecte, avem de-a face cu acceptarea celui mai mare jaf din istoria recentă a României. Aş vrea să se reţină: politicienii care ne conduc sunt vremelnic la putere. Şi va veni scadenţa! Printre ei există oameni inteligenţi şi oneşti. Să dea Domnul ca opinia lor să primeze!

Comments

comments