Cazul său este unul unic în istoria medicinei moderne și reprezintă unul dintre puținele exemple validate științific ale unui post extrem de lung. Între anii 1965 și 1966, Angus Barbieri, un bărbat din Scoția, a reușit să supraviețuiască mai bine de un an fără a consuma alimente, fiind monitorizat medical pe toată durata acestei perioade.

La începutul postului, Barbieri avea 27 de ani și cântărea aproximativ 207 kilograme. Dorința sa inițială a fost să slăbească, motiv pentru care s-a prezentat la spitalul din Dundee. Medicii au decis să îi urmărească evoluția într-un cadru strict controlat, o decizie care, chiar și pentru anii ’60, era considerată riscantă. Pe parcursul celor 382 de zile, Barbieri a consumat doar apă, ceai și cafea fără zahăr, alături de suplimente de vitamine și minerale, în special sodiu și potasiu, pentru a preveni dezechilibrele electrolitice.

După epuizarea rezervelor de glicogen, organismul său a intrat într-o stare metabolică numită cetoză, în care grăsimile au devenit principala sursă de energie. Rezervele mari de grăsime corporală au permis corpului să funcționeze luni întregi fără aport alimentar extern. În tot acest timp, Angus Barbieri a pierdut aproximativ 125 de kilograme, ajungând la o greutate de 82 de kilograme.

Evoluția sa a fost atent monitorizată prin analize regulate, iar funcțiile vitale au rămas relativ stabile pe durata postului. Cazul a fost documentat oficial și publicat ulterior într-o revistă medicală de specialitate, ceea ce îl diferențiază clar de alte povești sau presupuse recorduri care circulă fără dovezi concrete.

Este esențial de subliniat că acest record nu a fost un act de supraviețuire în condiții naturale și nu reprezintă un model de urmat. Postul extrem a fost posibil doar datorită supravegherii medicale continue și a suplimentării nutrienților esențiali. Fără aceste condiții, un post de o asemenea durată ar fi fost extrem de periculos și ar fi implicat riscuri majore pentru sănătate.

După încheierea postului, Angus Barbieri a reluat alimentația treptat, sub control medical. A reușit să își mențină greutatea o perioadă semnificativă și a dus o viață relativ normală. Nu există dovezi clare că ar fi suferit efecte grave pe termen lung direct atribuite acestui post, însă medicina modernă nu mai recomandă și nu mai repetă astfel de experimente.

Astăzi, cazul său este privit ca o curiozitate medicală și ca o demonstrație extremă a capacității de adaptare a organismului uman, nu ca o performanță care ar trebui replicată.