Cine a ales pe cine?

După două zile, Laur era în apartamenul lui Ion, la un pahar de bere. Cei doi erau colegi de an şi ieşiseră de la cursuri. Cu toate că se logodise de curând cu Amalia, Laur nu se gândise că unele tabieturi ale sale s-ar putea schimba. Inconştient, credea că ce îi face lui plăcere e bun şi pentru ea. Prietenii lui vor fi şi ai ei. Deşi nu discutaseră amândoi despre asta, lui i se părea firesc ca nimic să nu schimbe.

Până la urmă, cine a ales pe cine? Din punctul lui de vedere, el căpătase fata pe care o râvnise. La un moment dat, a încercat să privească lucrurile prin prisma ei. Şi atunci, natural, i s-a părut că ea îl alesese. Concluzia: alegerea a fost a amândurora.

Întotdeauna se simţise ca acasă la Ion. Se împrieteniseră în liceu. Fuseseră colegi de bancă, intraseră la aceeaşi facultate şi făcuseră armata împreună. Vreo două săptămâni, Laur şi Amalia locuiseră la Ion. Acesta avea o pietenă, Mioara, care lucra. Cei doi băieţi erau cumva în aceeaşi situaţie. Iubitele lor lucrau, ei învăţau. Sau ar fi trebuit să înveţe. Ion chiulea cu regularitate, mai ales când se îndrăgostea. Cel puţin, până când Ion a cucerit-o pe Mioara, Laur şi-a luat notiţe la cursuri cu indigo, ca să aibă şi Ion după ce să înveţe în sesiune.

– Ia zi, Neală, care-i treaba cu fata pe care ţi-a pasat-o Amalia? întrebă Laur, după ce sorbi din paharul de bere.

Ion ridică din umeri, îşi aprinse o ţigară şi deschise geamul.

– Niciuna, răspunse el. După ce îşi turnă bere în pahar, adăugă: N-vem texte. Nici nu voia s-o conduc acasă. Dar mi-am făcut datoria şi am condus-o până la poartă. Mi-a arătat unde stă. La mansardă. E drăguţă, dar îmi pare un pic sărită. Nu mai spun că nu m-a băgat deloc în seamă şi a refuzat să danseze cu mine. De fapt, n-a dansat deloc…

Mama lui Ion intră în cameră şi le dădu bineţe.

– Neluţu, dă-i lui Laur o scrumieră, mamă! spuse ea.

– Staţi liniştită, tanti, ne descurcăm noi, interveni Laur.

– Nu-i dau nimic, lasă-l să sufere! răspunse Ion.

Mama lui Ion ieşi din cameră. Îl îndrăgea pe Laur. Era unul dintre cei mai vechi prieteni ai lui Ion şi socotea că e cel mai serios dintre ei.

– Zi aşa, ai speriat-o şi pe fata asta, reluă Laur.

– N-am speriat-o eu, băiete, era gata speriată când mi-aţi făcut cunoştinţă cu ea. Şi apoi, tu n-ai văzut că te-a sorbit din priviri tot timpul? Îmi venea să-i zic: “Lasă-l, fată, că e dat!”.

Laur râse scurt.

– Termină, mă, cu prostiile! Mai bine ai face o cafea!

– Cred că face maică-mea. Aşa că asta-i cu gagicile. Nu se simt bine în prejma mea… Toate trag la tine! Şi-n liceu era la fel…

– Ei, da! Şi cu Mioara ce se mai aude? Poate, te împaci cu ea…

– Aia-i altă speriată! Nu mai zic că mă-sa nu mă înghite! N-aveam, mă, cu cine vorbi. Mă atrăgea numai fizic. Era sexi, aşa! Mă rog, o fi şi acum, dar n-am mai văzut-o. Şi dacă ai şti cât am umblat după ea… Sau nu ţi-am povestit cum am căzut cu burlanu’, de umblam după aia ca un moşneag? Vreo două săptămâni, dacă tuşeam sau râdeam, mă săgetau nişte dureri de nu-ţi pot povesti…

– Cum ai căzut cu burlanul, care burlan?

– Acum câteva luni, în iarnă, era un frig de crăpau pietrele. Băusem câteva beri şi mă cam machisem. Mi se făcuse dor de Mioara. Dragoste mare, na! Aşa că m-am dus la ea acasă. Stă într-un soi de vilă cu două etaje, la etajul 2. A, da, ştii, că ai fost cu mine acolo. Era după 11 noaptea, nu mergea să bat la uşă. Şi, ce-mi vine mie, m-am gândit să mă caţăr pe burlan, era chiar lângă fereastra ei. Îmi ziceam că-i bat în geam, că era lumină la ea, şi-mi dă drumu-n casă. Numai că, atunci când mai aveam cam o jumătate de metru până la fereastra ei, s-a rupt nenorocitu’ ăla de burlan. Nu i-am dat drumu’ şi m-am prăbuşit în zăpadă cu el peste mine. Nu râde, mă, ştii ce nasol a fost?

– Păi dacă erai aşa de în limbă după ea, cum de v-aţi despărţit?

Ion mai desfăcu o bere, turnă în pahare şi-şi aprinse o ţigară. Atunci intră mama lui cu o tavă pe care se aflau două ceşti cu cafea. Lăsă tava pe masă şi ieşi.

– Nu pot spune o singură cauză… S-au adunat mai multe. Nu voia să se mute cu mine, că n-o lăsa scorpia de mă-sa. Cât aţi stat voi, tu şi Amalia, aici, atât a stat şi ea. Şi era beznă-n capul ei. În afară de sex, n-aveam nicio tangenţă cu ea. Odată i-am zis că n-a citit nimic în viaţa ei. Ştii ce mi-a zis? Că a citit aia, şi aia… Începuse să le numere pe degete! Nu râde, mă, că-i de plâns! Aşa că asta-i cu Mioara… Nu ştiu ce se întâmplă de dau numai de ciudate. Şi Anca asta-i ciudăţică, da’ după cum se uita la tine… Vezi ce faci!

– Termină, Neală! Poate că nu te-a plăcut pe tine, dar asta nu înseamnă că trebuia neapărat să-i placă cineva, spuse Laur, se ridică şi îşi luă mapa. Plec, trebuie să ajungă şi Amalia acum…

Pe drumul spre casă, Laur se gândi la Anca. Atunci când îi spusese Ion că fata nu-l scăpase din ochi, chiar se iritase. De unde până unde? Prostii! Mda, învăţătoare, stă singură, cu chirie, într-o mansardă. Acum, se simţea puţin măgulit, dar şi jenat de presupusa atenţie cu care-l privise Anca.

Comments

comments

7 Comments

  1. Nice 31/03/2013
    • Javra 31/03/2013
      • Nice 31/03/2013
  2. elly weiss 01/04/2013
    • Javra 01/04/2013
      • elly weiss 04/04/2013
        • Javra 04/04/2013

Leave a Reply

Viagra Malaysia treat erectile dysfunction with the original ED treatment that has helped men feel confident in bed for decades. We’ll connect you with a licensed healthcare provider to evaluate if our prescription ED treatments could be right for you, including super-affordable generic Viagra viagramalaysiaofficial Viagra is viagra malaysia an oral ED medication that works by suppressing an enzyme in the body called PDE5.