Vărul meu Pompiliu este brăilean. Şi-a terminat relativ de curând studiile, o facultate cu profil economic, iar acum vrea să plece definitiv din ţară. Îi pare rău că n-a studiat în străinătate. Poate, acum, ar fi avut mai multe uşi deschise. Dar de ce ar vrea un tânăr ca el să emigreze? Dincolo de lozinci patriotarde, de ce ar vrea să plece din România? Păi, nu pleacă de bine ce îi este, asta-i clar. Mi-a spus că cel mai important motiv este acela că nu vede rezolvarea problemelor care îl frământă, într-un viitor apropiat, adică lipsa perspectivei.
Bine, dar ce s-a întâmplat? La încheierea liceului şi-a luat bacul. N-a avut dificultăţi, fiind un elev bun. Părinţii lui, unchii mei, n-au avut posibilitatea să-l trimită la studii în străinătate. N-au avut, nu au nici acum, aşa cum niciodată nu vor avea resurse pentru asta. Şi o facultate particulară la noi a costat mult pentru posibilităţile lor. Desigur, Pompi s-a interesat din timpul studiilor de un loc de muncă.
După multă căutare, a găsit un post de paznic. Colegii lui aveau cel mult 8 clase. Dar nu de asta n-a rezistat mult acolo. Pur şi simplu, programul era de aşa natură încât ar fi trebuit să lipsească foarte mult de la cursuri. Nu mai spun că leafa era salariul minim pe economie, iar munca presupunea să stea în picioare câte 12 ore continuu. N-a mai găsit nimic de lucru, nici măcar ca vânzător. La terminarea facultăţii, a obţinut o diplomă. Şi? Nimic! Perspectivele de a găsi un job erau la fel de mici ca la începutul facultăţii. Se schimbaseră două guverne şi numărul şomerilor nu scădea deloc.
Discutam cu el de curând, când mi-a spus că vrea să emigreze. Îl tenta Marea Britanie. Mi-a spus că şi dacă şi-ar găsi aici, prin nu ştiu ce minune, un job plătit cu salariul mediu pe economie, nu şi-ar putea acoperi necesităţile elementare de viaţă. Vrea să se însoare? Poate, dar unde să stea? Chiria e foarte mare. Să facă împrumut la bancă şi să-şi cumpere o locuinţă cu una sau două camere? Dacă pierde locul de muncă, ce face? Cu ce plăteşte ratele? Nici nu-şi pune problema, din moment ce nici măcar nu are acel job iluzoriu.
Are un prieten în Marea Britanie, cunoscut pe Facebook, care i-a spus că s-ar găsi de lucru acolo unde locuieşte, un orăşel mic. El e plecat din România de 8 ani şi s-a dat drept sârb, ca să nu fie privit chiorâş. Cert e că Pompi va pleca şi vrea să-şi vândă puţinele bunuri pe care le are şi care le prisoseşte părinţilor: un laptop, un televizor şi alte mărunţişuri.
Mai toata lumea o sa plece, ca aici nu o sa se schimbe nimic prea curand.
Nu-ţi face griji, rămân politicienii…
Sunt de acord cu Eva. Şi eu aş pleca dacă aş fi în locul vărului tău Pompiliu. Pe de altă parte, învăţământul este foarte slab în România, mai ales cel liceal şi universitar, încât majoritatea absolvenţilor sunt slab pregătiţi. În ultimii 10-15 ani foarte mulţi au urmat cursurile unei facultăţi, doar aşa de dragul unei diplome, fără a avea în spate o educaţie şi o pregătire necesară!!! Evident nu mă refer la vărul tău. 🙂
Vărul meu nu face notă discordantă cu ceilalţi, sunt sigur.
Varul tau a luat decizia cea mai inteleapta. Daca eram mai tanara si mai curajoasa, plecam si eu. Aici ma chinui de pe o zi pe alta, e din ce in ce mai greu sa gasim ceva decent de lucru.
Mulţi nici nu-şi mai pun problema de decenţă.
Doar caută un job, oricare ar fi, pentru un salariu, oricât ar fi.
Mda…Situatia e albastra. Vorbesc in cunostinta de cauza..
Ştiu.