Fratele meu are trei copii şi, greu de crezut, dar aceştia nu stau ore întregi la calculator, ocupaţi cu vreun joc electronic. Cea mai bună distracţie pentru nepoţii mei e bătaia cu perne. Frate-miu şi soţia lui dau în mintea acestora, participând cu râvnă la desele războaie casnice. De altfel, singurul pe care îl acceptăm este războiul între perne și lenjerii de pat. Nu cred să existe copil pe lumea asta care să nu se fi bătut măcar o dată cu pernele.

Adevărul e că mă minunez: cum să le placă mai mult unor puşti o distracţie anacronică şi să nu le trezescă un interes deosebit vreun joc pe calculator precum Call of Duty? Emisiunile de televiziune au încetat de multă vreme să mai atragă copiii în general, cu atât mai puţin pe nepoţeii mei. Doar desenele animate sunt încă gustate de puşti. Deși și acolo am văzut niște așa zise desene animate, de m-am uitat cu ochii rotunzi, deoarece semanau mai degraba a spălare de creier pentru copii retardați.

Bineînţeles că urmele bătăilor cu perne sunt mii de fulgi, dar copiii ajută la înlăturarea lor. Operaţiunea este ceva mai complicată, dacă ies pe terenul din spatele casei, ca să organizeze o bătălie cu vecinii. Şi prietenii nepoţilor mei au început să prindă gustul bătăilor cu perne. Fac echipe ad-hoc şi începe distracţia. Aşa se întăresc amiciţiile. Ce poate să fie mai frumos decât o pernă plină de fulgi de gâscă în spate, ca apoi să te simți ca-n prima ninsoare? Numai că nu va ninge cu fulgii reci de zăpadă, ci cu penele ușoare, moi și calde de gâscă.

Pentru mine este o adevărată plăcere să constat că vechile mici bucurii ale copilăriei mele şi ale fratelui meu pot distra atât de bine şi puştii de azi. El a avut grijă să-şi înveţe copiii jocurile pe care le ştim noi şi care ne distrau în urmă cu mulţi ani: de-a v-aţi ascunsea, leapşa, fazan, rațele și vânătorii şi atâtea altele.

Însă, acum, majoritatea copiilor se claustrează în faţa calculatorului sau a televizorului, cu joystickul în mână şi se joacă singuri. Dacă te uiţi pe feţele lor, vezi concentrare. Ei strâng din dinţi şi au rareori câte un moment de bucurie, atunci când au o izbândă la jocurile electronice. Asta poate duce la însingurare şi alienare, ori noi, adulţii de astăzi, pe vremuri, ţineam să ne întrecem cu alţi copii de vârsta noastră. Chiar şi la miuţele pe care le încingeam pe maidan, ne distram copios.

Cu atât mai mult îmi face plăcere să-mi văd nepoţii crescând veseli şi sănătoşi. Desigur, de multe ori, particip cu mare plăcere la câte o bătaie care se lasă cu fulgi, aşa că am grijă să înlocuiesc periodic „armele”: le dăruiesc nu doar perne, ci şi aşternuturi noi. Cele vechi sunt rapid transformate în corturi de indieni, câteodată întregi fortărețe. Una dintre binefacerile zilelor nostre o constituie internetul. Printre calităţile sale se numără şi aceea de a ne satisface comoditatea. E uşor: caut pe net „lenjerii de pat” şi-mi vine comanda acasă. E simplu că faci cumpărături.

Comments

comments