Bancuri şi un fapt real

E duminică după-amiază, vremea este mohorâtă în Bucureşti, s-a făcut frig şi bate vântul, aşa că, descurajat, am renunţat la plimbarea plănuită. Ca să-mi schimb starea de spirit şi să vă înveselesc, vă voi povesti nişte bancuri şi un fapt real cu polițiști.

Doi poliţişti de la Circulaţie sunt întrebaţi de un cetăţean străin:

– Parlez vous francaise?

Poliţiştii se uită unul la celălalt:

– Ce zice ăsta, mă?

– Habar n-am! Poate întreabă de o stradă ceva…

Cetăţeanul străin nu se lasă şi-i întreabă pe poliţişti în mai multe limbi dacă vorbesc engleza, germana, italiana, portugheza, rusa. La fiecare întrebare, poliţiştii ridicau din umeri. Străinul, dezolat, renunţă şi pleacă. Unul dintre poliţişti, impresionat de cunoştinţele străinului, îi spune celuilalt:

– Ai văzut mă, ce om cult, câte limbi ştia ăla?

– Ei şi? La ce i-a folosit?!

###

Gigel, în vârstă de 9 ani, fiind un pic întârziat mintal, avea o dădacă în vârstă de 17 ani. După ce dădaca l-a dus în parc, la joacă, acum se întorceau acasă. Pe drum, Gigel vede o simigerie.

– Vreau un covrig!

– Gigele, dacă mănânci acum covrig, îţi strici foamea şi nu mai mănânci mâncare acasă, îi spuse dădaca.

– Vreau covrig, dă-mi covrig!

Fata îi cumpără un covrig şi merseră mai departe. Gigel văzu un
magazin de biciclete. În vitrină trona o semicursieră splendidă. Gigel, care avea acasă o tricicletă stricată, pe care oricum nu mai putea să meargă fiindcă crescuse, îi spuse dădacei:

– Vreau bicicletă!

– Gigele, nu am bani pentru bicicletă! îi răspunse dădaca.

– Vreau bicicletă, dă-mi bicicletă!

– Gigele, fii de înţeles, tatăl tău nu mi-a lăsat bani îndeajuns, ca să-ţi pot cumpăra bicicletă!

Gigel nu pricepea, striga, bătea din picioare şi tot cerea bicicleta. Dădaca, pentru a-l calma, întotdeauna aplica aceeaşi tactică: îi promitea că dacă va fi cuminte, se vor juca de-a mama şi tata. Acum procedă la fel şi Gigel se potoli. Ajungând acasă, urmau să se joace de-a mama şi tata. Dădaca se duse în baie, iar Gigel se dezbrăcă, luă pe el halatul lui taică-su şi, cu un ziar în mână, se trânti pe un fotoliu. Dădaca ieşi din baie îmbrăcată cu capotul stăpânei casei, se duse în dormitor şi strigă:

– Gigel, hai în dormitor!

Gigel intră în dormitor şi o văzu pe dădacă întinsă pe pat. Nemulţumit, îi zise:

– Păi da, ţie îţi arde de prostii şi copilu’ ăsta n-are bicicletă!

###

Fapt real, nu fac bancuri. Întâmplarea a fost povestită de un poliţist de la Circulaţie, într-un grup de prieteni, la un grătar, într-o pădure de la marginea Bucureştiului. Partenerul lui, Mişu, era puţin bâlbâit, dar asta nu-l împiedica să-şi facă treaba. Povestitorul şi colegul lui bâlbâit erau într-o maşină şi au văzut un automobil care avea viteză mare. I-au făcut semn şoferului să oprească, acesta s-a conformat şi, speriat, s-a dat jos din maşină. Mişu, polţistul bâlbâit, i-a spus:

– A-a-actele la control!

– Vai, da-da-dar ce s-a întâmplat? întrebă şoferul, pierdut.

– A-a-aţi condus cu vi-vi-viteză mare!

– Aveam vi-vi-viteză mare?

Poliţistul bâlbâit, văzând că şoferul îl imită, s-a enervat brusc:

– Mă, tu-tu îţi baţi joc de mine?! se răsti agentul şi se apropie ameninţător de şofer. Acesta dădu înapoi şi, văzând că poliţistul era tot mai aproape, o luă la fugă în jurul maşinii. Mişu, după el. Şoferul striga panicat:

– Nu-nu-nu! Şi-şi eu sunt bâl-bâl-bâlbâit!

Povestitorul l-a luat acroşat pe Mişu, s-a pus între el şi şofer şi i-a strigat:

– Lasă-l, mă, că şi el e bâlbâit!

Calmat, Mişu nu numai că nu l-a amendat, dar s-a despărţit prieten de şofer, cu care a făcut schimb de cărţi de vizită.

Comments

comments

12 Comments

  1. silviu stanciulescu 21/04/2013
    • Javra 21/04/2013
  2. Teglas Adrian 21/04/2013
    • Javra 21/04/2013
  3. Alexandra 22/04/2013
    • Javra 22/04/2013
  4. Cuvânta 22/04/2013
    • Javra 22/04/2013
  5. Dragoi Cristina 22/04/2013
    • Javra 22/04/2013
  6. elly weiss 23/04/2013
    • Javra 23/04/2013

Leave a Reply