După ce au descoperit întâmplător secretul fabricării berii, în urmă cu 10.000 de ani (după unele surse, chiar 11.500 de ani), oamenii din Neolitic au încercat continuu s-o îmbunătăţească, băutura răspândindu-se mai întâi în Orientul Mijlociu. După cum vom vedea, berea a dus la dezvoltarea civilizației.
Mulţi istorici şi antropologi afirmă că, din vânători-culegători nomazi, oamenii au devenit agricultori mulţumită berii. Ei au format sate, adoptând un stil de viaţă sedentar, ca să cultive cereale, care constituiau un aliment important şi materie primă pentru obţinerea berii. Astfel, se poate spune că berea a dus la dezvoltarea civilizaţiei. Mai mult, s-a descoperit că are diverse efecte benefice asupra organismului.
Se pare că berea s-a produs prima oară în aşa-zisul Corn al abundenţei, o zonă din Orientul Mijlociu. Însă prima atestare documentară există în Irak, unde s-a descoperit o pictogramă veche de 4000 de ani, în care erau reprezentate două persoane care sorb prin nişte tuburi o băutură aflată într-un vas mare.
Scrisul încă nu fusese inventat, dar oamenii ştiau să facă bere. În mai toate culturile, se considera că berea are origini divine. Aşa stând lucrurile, nu-i de mirare că era folosită în unele ceremonii religioase importante.
Cum se produce
Berea presupune fermentarea unei soluţii bogate în amidon. Astfel, se poate fabrica în toate părţile lumii, din ceea ce există la îndemână pe plan local, din vegetalele bogate în amidon. În Europa berea se produce din cereale, dar în Africa, din rădăcina unei plante numite manioc, în timp ce în America de Sud, din cartofi. Berea de azi are la bază tot orzul, în principal, dar se poate folosi şi grâu sau porumb. Toate acestea oferă zaharuri care vor fermenta.
Orzul încolţit şi uscat reprezintă malţul. La căldură şi umiditate mari, boabele de orz germinează şi se activează nişte enzime care transformă amidonul din boabe în maltoză. Apoi, malţul se macină şi se amestecă cu apă caldă, iar zaharurile trec în apă. Astfel se obţine mustul de bere, care se fierbe cam o oră în cazane mari din inox sau cupru.
Apoi e vremea să se adauge hamei, care are o substanţă amară numită lupulină. Acum câteva mii de ani, în bere nu se adăuga hamei, băutura fiind mult mai dulce. Se obişnuia să se pună în mustul de bere diverse plante, hameiul impunându-se abia din Evul Mediu. Pe lângă o aromă specifică, hameiul conferă berii şi proprietăţi antibacteriene. Astfel, berea poate fi conservată timp mai îndelungat.
Bineînţeles, cu cât timp se fierbe mai mult malţul, cu atât băutura devine mai amară. Apoi, soluţia se lasă să se răcească până când e doar puțin călduţă, temperatură optimă pentru acţiunea drojdiei de bere. Practic, fermentarea presupune ca enzimele din bere să convertească maltoza din must în alcool şi bioxid de carbon. După câteva săptămâni, iar drojdia s-a sedimentat pe fundul vasului, aşa încât berea poate fi filtrată.
Berea prelungeşte viaţa
Cercetătorii americani de la Universitatea Rice din Houston au inventat BioBerea, o băutură care poate prelungi viaţa, protejând organismul contra cancerului, a diabetului, a maladiei Alzheimer şi a altor boli degenerative. Această bere are trei gene care care produc resveratrol, care se găseşte în drojdia de bere şi vinul roşu. Sub efectul anumitor celule din dojdie, organismul accesează această substanţă care luptă împotriva îmbătrânirii.
Jurgen Hopf, un producător bavarez, a obţinut din greşeală o bere care poate mări libidoul, fertilitatea şi potenţa onor clientelei. La un moment dat, instalaţia lui automatizată s-a oprit accidental. Hopf a gustat din berea produsă şi susţine că i-a descoperit imediat beneficul efect.
Un grup de cercetători americani din California a descoperit că berea e cel mai bun remediu contra osteoporozei. Berea conţine silicon organic dietetic, care determină creşterea şi dezvoltarea oaselor, tendoanelor, cartilajelor şi ligamentelor.
În majoritatea statelor lumii de azi, berea e cea mai răspândită băutură alcoolică şi ocupă locul trei în topul mondial al consumului de băuturi, după apă şi ceai. Ziua Internaţională a Berii e pe 5 august și e sărbătorită în peste 50 de ţări (inclusiv România), de pe 6 continente.
Bune gagicile!
Aşa. Şi berea?
Berea-mi place mie 🙂
Mie studiile de genul acesta mi se par putin fortate. Am impresia ca sunt facute de catre iubitorii de bere pentru iubitorii de bere. Adica sa mai indulceasca putin faptul ca te ingrasa 🙂
S-ar putea să ai dreptate, numai că eu sunt antialcoolic, iar berea îmi displace, fiindcă mi se pare amară…
io nu ştiu ce şi cum cu berea, da ştiu că vinu contribuie din plin la domolirea setei de cultură a cetăţeanului din spaţiul carpato-danubiano-pontic. asta mai ales de când un producător de vinuri s-a gândit să pună pe etichete picturi aparţinând unor pictori de-ai noştri din cei mai celebri 😉
Păi se ştie: ori cultură, ori cultura viţei-de-vie…
Stiam eu ca sunt conservatoare si traditionalista, dar nici chiar asa! berea cu lamaie cand a aparut si cui sa-i urez de sanatate pentru ea> cA daca nu aparea, eu muream de sete…:)
Cea cu lămâie acceptabilă chiar şi pentru mine,
care nu beau bere, de obicei.
Asta e un adevarat tratat despre bere 🙂
Pentru mine, care beau bere dar in cantitati prea mici ca sa conteze, e prea multa informatie despre bere. Pot s-o beau si daca nu stiu toate chestiile de aici 😉 🙂
Noapte buna! 🙂
Mi s-au părut interesante informţiile. Nu mă aşteptam să se fabrice de mii de ani şi nici să trateze osteoporoza. Altfel, mă lăsa rece.
Sunt foarte intersante dar prea multe. Asta e problema mea. Mi-e necaz ca n-o sa le tin minte.
Păi dacă bei o bere…
interesant articolul asta 🙂
Mulţumesc pentru apreciere.
De obicei când ies în oraş prefer să savurez o bere decât să-mi iau un suc ce conţine tot tabelu’ lu Mendeleev în el.
Chiar au fost interesante informaţiile! 😀
Mulţumesc, Alexandra.
Eu iau berea, gagicile le las baietilor! Sunt o iubitoare de bere, o servesc in fiecare anotimp cu orice fel de ocazie. 🙂 Nici cand am tinut regim nu am lasat-o insa sa nu-ti imaginezi ca-s mare alcoolista insa mai putin si mai mult de 3 nu servesc. Sa nu se atinga osteoporoza de mine ca jar mananca! 😆
Prietenii mei ştiu că am aversiune faţă de alcool. Dar la un nou loc de muncă, după ce m-am împrietenit cu câteva persoane, am fost invitat să bem ceva. Am refuzat, spunând, în glumă, că de la ultima cură de dezintoxicare, vreau să fac o pauză. Chiar aveam treabă, n-aş fi putut onora invitaţia. Oricum, de atunci mi s-a dus vestea de mare beţivan. Nu ştiam asta, dar mi-a spus un amic, care ştia “defectul” meu.
Aşa şi cu tine. Spui aici că-ţi place berea, aşa că aşteaptă-te la orice surprize!
Chiar misto frate. Insa cred ca ar trebui adaugat, ca berile mai scumpe sau cele facute in “regii mici” au aceste avantaje “sanatoase”. Cele care se beau mult si care sunt cunoscute sunt pline de “nebunii”. Uite eu de exeplu am incredere in berile Warsteiner, Terapia de la Timisoara si berea de casa de la fabrica-de-bere.ro.
Sincer să fiu, nici n-am auzit de mărcile de care povesteşti.
Există curent aşa ceva pe piaţă?
O bere rece e bine venita … mai ales vara.
P.S. Am incercat berea nefiltrata Terapia – de la Clinica de Bere din Timisoara – atat in varianta Gold cat si Platin dar sincer sa fiu nu ma prea dat pe spate. Parca tot mai buna e Staropramen.
Am înţeles că are proprietăţi terapeutice, dar berea asta prea are nume de medicament! Staropramen. O fi şi sub formă de drajeuri?
O bere rece, da… dar una singura si doar din cand in cand!
De acord, din 5 în 5 ani!
O bere = un snitel lichid. A fost o perioada cand moleculele mele erau revitalizate de un consum moderat de apa tulburata de hamei. Acum nu degust nimic. Sau, ca sa nu mint prefer vita de vie pe post de invelis pentru sarmale!
O viata plina de zambete!
Mulţumesc la fel, Dan!