Într-o zi de vară, când eram adolescent, m-am întâlnit cu Liviu, un bun prieten, care mi-a spus că a descoperit un parc fantastic. Aceea a fost ziua în care descopeream cât de frumoasă poate fi natura. După câțiva ani, l-am rugat pe Liviu să mai facem o plimbare prin „parcul nostru”, dar pe locul lui se înălțase un bloc. De atunci am rămas cu nostalgia acelui loc și, nu știu de ce, ulterior, îmi închipuiam că așa poate arăta doar o insulă grecească. I-am spus asta lui Liviu și m-a întrebat cât costă acest loc în paradis.
Eh, banii reprezintă un amănunt prea puțin important, i-am răspuns lui Liviu, care mă vizitase într-o zi când ieșise la plimbare cu bicicleta. Prietenul meu s-a răstit la mine, susținând că e partea cea mai importantă în cazul oricărui proiect.
– Ce proiect, omule? Eu vreau doar să am parcela mea de paradis…
– Cu ce bani, mă?! mă întrerupse iritat Liviu. Ți i-a lăsat tac-tu moștenire?
– Și n-am voie să visez și eu?
– A! Visează, mă, visează! Și ce visezi?
– Păi, știi, eu aș fi unul dintre miliardarii în euro ai lumii, n-aș avea grija zilei de mâine şi nu m-aș scula dimineaţa la 6. De aici pornim spre bucățica mea de rai, care ar putea fi, cum spuneam, una dintre miile de insule ale Greciei. Cea mai amărâtă dintre ele e insula Omfori, care are vreo 4,5 milioane de metri pătrați în Marea Ionică și costă numai 50 de milioane de euro. E un preț accesibil și se achită cu banii jos…
– Aha, nu se acceptă ratele… Ei, dar de ce nu-ți iei una mai faină, de ce te încurci cu amărâta asta de insulă?
– Cred că mă invidiezi și nu-mi permiți să fiu miliardar.
– Ei, asta-i! Cum să nu-ți permit, coane, se poate?
– Bine, uite, accept să fii și tu putred de bogat! Și, fiindcă suntem prieteni, putem cumpăra amândoi o insulă grecească…
– Vai, ce mărinimos ești! Deocamdată sunt doar putred. Și ce dotări ar avea insula asta?
– Câteva locuințe pe malul mării, dar noi ne-am face o vilă mai mare. Sigur, avem electricitate, apă dulce, canalizare, gaze naturale, internet. Și, cel mai important, am transforma întreaga insulă într-un parc!
– Și ce-ar conține parcul ăsta?
– Pe lângă frumusețea naturală, păsări exotice, cum nu există în parcul Titan! Și ce mai are un parc adevărat, mobiler urban, banci pentru parcuri… Că tot ai adus vorba, să știi că Techstone produce bănci pentru parcuri la comandă. Ni se propun cele mai exclusiviste modele de bănci pentru parcuri, rezistente la intemperii și la vandalism. Un mobilier urban modern, futuristic, realizat în premieră în România, din material plastic reciclat în combinație cu rășini poliesterice armate cu fibră de sticlă.
– Nu uita că suntem în paradis, nu în România! Știu și eu că arta urbană e un concept relativ nou, care înglobează banca din parc drept element important al tuturor ansamblurilor citadine.
– Deci insula noastră e un oraș. Trebuie să găsim bănci pentru parcuri trainice, frumoase, ergonomice, care s-o înfrumusețeze și să-i sporească atractivitatea.
– Băiete, băncile sunt confecționate din tot felul de materiale: lemn, metal, plastic, fibră de sticlă și materiale compozite, de unde și varietatea de prețuri. Nu că ne-ar interesa prețurile, fie vorba între noi. Trebuie să privim băncile dincolo de simpla lor utilitate. Scopul e oferirea unor experiențe estetice superioare…
– Liviu, tehnologiile moderne reduc costurile inutile și justifică investițiile în materiale, design și montaj prin obținerea unor bănci deosebite, niște repere vizuale în traseele de pe insulă. Știi, zărești banca și încremenești în extaz…
– Da, nu ne interesează cât costă… Ascultă, poți să-mi împrumuți 200 de lei până iau salariul?
