Cât de anormal sunt?

Astăzi voi răspunde unei lepşe. Fac un astfel de gest numai în cazuri deosebite. În plus, nu-mi place să vorbesc despre mine. Acesta este un astfel de caz, fiindcă trebuie să vă mărturisesc cât de anormal sunt. Ei da, recunosc, sunt un pic sărit de pe şine, dar simplul fapt că ştiu asta e un semn bun: pot să deraiez de-a binelea!

Citiţi mai departe, altfel, nici nu ştiţi ce pierdeţi: şocant, senzaţional, în exclusivitate! Dintotdeauna mi-a plăcut să deţin controlul, dar am aflat asta abia când ieşeam din adolescenţă şi am început să citesc câte ceva despre socio-psihologie. Dacă vreun medic îmi spune să iau nişte medicamente, trebuie să-mi spună tot ce ştie despre efectul lor şi cu ce mă vor ajuta. Apoi citesc şi ce scrie în prospect.

Câteodată e o lectură savuroasă! Consider că am un vocabular mai bogat decât media dintr-un cămin de nefamilişti, dar când văd ce cuvinte sunt vehiculate în medicină, mă apucă râsul. Oricum, cică n-ar fi tocmai OK. (Nu să râd, ci să vreau să deţin controlul.)

Evit să mănânc şi/sau să beau după altcineva. Aş vrea să am tacâmul meu, farfuriile, cănile, ceştile şi paharele de care să mă folosesc numai eu, dar nu se poate. Încă n-am ajuns ca Bacovia, să-mi şterg mâinile cu spirt după ce apăs pe o clanţă. Dar imediat ce intru în casă, mă spăl pe mâini cu apă şi săpun, lucru pe care îl repet de câteva ori pe zi. Cică ar fi semn de anxietate, de neliniște față de ziua de mâine. Bine, dar ăsta-i sport național!

Sunt heterosexual convins şi nu înţeleg homosexualii. Să fiu bine înţeles: nu sunt homofob, ba chiar am un soi de compasiune pentru aceşti oameni. Atâta vreme cât nu fac paradă de orientarea lor sexuală, n-am nimic împotriva lor. Totuşi, consider că tendinţa este de a li se acorda excesiv de multe drepturi şi am o teorie care ar explica de ce se întâmplă asta.

Un grup de oameni foarte bogaţi, cu foarte multă putere şi cu o influenţă deosebită cred că suntem prea mulţi pe planeta asta şi că ar trebui să se mai împuţineze populaţia, fiindcă resursele nu ajung pentru toţi. De aici, şi inventarea în laborator a unor viruşi precum Ebola şi HIV. Şi cum asta n-ar fi de ajuns, ar trebui ca oamenii să nu se mai înmulţescă în neştire, aşa că încurajarea homosexualităţii serveşte foarte bine scopului urmărit de acest grup ocult. Se prea poate ca şi această teorie a conspiraţiei să fie un semn de dereglare timpurie…

Sunt convins de existenţa vieţii pe alte planete şi că suntem vizitaţi periodic de extratereştri, fără să ştim de ce. Dacă vă spun că am văzut cu ochii mei, în două rânduri, nişte obiecte zburătoare care nu-mi pot explica se sunt, unii vor zice că sunt modelul ideal pentru a prezenta o nouă cămaşă de forţă, care mi s-ar potrivi perfect. Totuşi, am un martor care îmi poate confirma spusele, o nepoată dragă mie.

Eram împreună cu nepoata asta pe litoral, în Costineşti. Ea s-a dus la o discotecă împreună cu o prietenă, iar eu m-am dus să le iau, noaptea, târziu. Prietena a plecat în treaba ei, iar noi mergeam agale pe faleză. La un moment dat, nepoată-mea mi-a spus că vede o stea căzătoare. Ne-am oprit, m-am holbat în beznă şi am văzut steaua de care vorbea, numai că nu se mişca din loc. Şi i-am zis că nu cade.

Ba cade, ba nu cade şi fiecare îşi susţinea punctul de vedere, nepărăsind steaua din priviri. Ne-am contrazis o vreme, până când, deodată, am auzit în spate o voce răstită: “Cine cade, domnule?!” Mă uit şi văd cum vreo 10-12 persoane se adunaseră şi se zgâiau pe cer nedumeriţi. Am răspuns: “O stea”. “A, o stea!” Dezamăgire mare…

Că îmi place ciocolata amăruie n-ar fi din cale afară, dar să prefer cafeaua proaspăt făcută, dar rece, la temperatura camerei, nu-i tocmai normal, deşi mi se pare că abia atunci îi simt mai bine savoarea. Unora li se pare anapoda că sunt antialcoolic, nu (mai) fumez, nu intru în cazinouri şi nu schimb damele ca pe ciorapi. Cică unu‘ ca mine a periculos, nu ştii de unde să-l apuci…

Altă anomalie ar fi aceea că nu înţeleg mecanismul care declanşează o avalanşă de comentarii în blogosferă la nişte postări în care autorul ce ceartă cu sine însuşi sau cu un interlocutor nevăzut. Probabil că le-aţi sesizat şi poate aţi şi găsit o explicaţie raţională.

Aceşti emo sar din toate părţile, formează o adevărată haită şi atacă furibund subiecte de genul „de ce sunt io nefericit?”, „de ce nu mă înţelege nimenea?”, „de să mă schimb dacă mi-e bine aşa?”, „mă lupt cu mine şi uneori sunt învins şi-mi pare rău, alteori înving şi-mi pare rău” etc. Oi fi eu prea puţin sensibil la hipersensibilitatea altora şi sunt defect…

După cum vedeţi, ciudăţeniile mele ajung la paroxism şi le recunosc cu sinceritate. Mai am niscai bizarerii, dar deja v-am convins. Nu că aş crede cumva că mai sunt oameni la fel de ciudaţi ca mine în blogosferă, dar pasez leapşa unor prieteni, în ordine alfabetică: Adelinailiescu, Alexandra Cristea, Buculesei, Călin, Cosmintosh, D-Petre, Dragoi Cristina, Elly Weiss, GCM, IanculescuHimself, Mihaela, Mihaela Curea, Ned32News, pavapav, Savoir Faire, Spanac, Vienela şi amicilor acestora.

Comments

comments

21 Comments

  1. bogzilla 06/03/2013
    • javra 06/03/2013
  2. Teodora Elena 06/03/2013
    • javra 06/03/2013
      • Teodora Elena 06/03/2013
  3. Savoir Faire 06/03/2013
    • javra 06/03/2013
      • Savoir Faire 06/03/2013
        • javra 06/03/2013
  4. vienela 06/03/2013
    • javra 06/03/2013
  5. Călin 06/03/2013
    • javra 06/03/2013
      • Călin 06/03/2013
  6. Lillee 06/03/2013
    • Javra 07/03/2013
  7. Mihaela 07/03/2013
    • Javra 07/03/2013
  8. elly weiss 08/03/2013
    • javra 08/03/2013
  9. javra 07/03/2013

Leave a Reply