Un senator va propune reducerea programului de muncă, după modelul Suediei, de la opt, la şase ore pentru fiecare zi de muncă. Personal, într-un articol, am dat deja exemplu această ţară scandinavă. E bine că şi un parlamentar a auzit de beneficiile unui orar mai scurt. Principalul avantaj ar fi mărirea eficienţei angajaţilor. În plus, aceştia ar putea să-şi mai ia un job part-time, pentru a câştiga mai mult. Joburi să fie. Însă există o mulţime de persoane fără nicio sursă de venit.
Un manager susţine prosteşte că, în acest caz, ar trebui să se micşoreze salariile. Trebuie să fii hrăpăreţ ca un politician şi tăntălău aşijderea, ca să gândeşti în acest fel, fără să vezi ceea ce e evident: randamentul lucrătorilor ar creşte, spre beneficiul afacerii sale.
Românii angajaţi cu normă întreagă au muncit în 2014 cel mai mult decât toţi ceilalţi lucrători din întreaga Uniune Europeană pe parcursul unei săptămâni, 41 de ore, în medie. Dar, vedeţi bine, angajatorii tot nu sunt mulţumiţi. Spre deosebire de români, angajaţii din Finlanda şi Franţa, au lucrat săptămânal numai 37,3 ore şi niciun angajator nu s-a plâns.
Adjunctul şefului Poliţiei Capitalei, Roberto Ababei, e acuzat că a primit 10.000 de euro mită de la administratorii unei societăţi comerciale, cu promisiunea că va interveni pe lângă colegii săi economişti pentru a le feri firma de controalele care ar trebui să fie efectuate. Ababei este în această funcţie din anul 2013, anterior fiind şeful Poliţiei Sector 2.
Pe de altă parte, încă 32 de parlamentari au fost acuzaţi că şi-au angajat rudele (soţii, copii etc.) pe diverse funcţii în Parlament. Banii care au ajuns în buzunarele rudelor aleşilor, după mintea mea, ar trebui recuperaţi, iar respectivii parlamentari e musai să fie amendaţi şi excluşi din rândul legiuitorilor ţării. N-o să vedeţi aşa ceva! Desigur, ar trebui luate în calcul şi amantele respectivilor aleşi numite în funcţii bine remunerate.
Dar, fiind weekend, aş vrea să vă amuz. De aceea, nu voi mai vorbi despre lichioanele care primesc lefuri grase de la bugetul de stat, buget alimentat de noi, ceilalţi, sărăntocii acestui regim, ci vă voi arăta cât de simpatice pot fi animalele.
De ce eşti aşa supărăcios?
Ah, nu reuşesc să-mi privesc interorul urechilor!
De ce-i aşa amară berea asta?
– Eu sunt originalul. – Ba tu eşti clona mea!
Despre ce dulceaţă vorbeşti?
Îl mai las 5 minute…
După atâta balamuc la birou, imi trebuie puţină relaxare…
Mi s-a spus că am un zâmbat fermecător…
Oare ce este o piţipoancă?
Mă, tu şuguieşti cu mine!
Sărut mâna, domnişoră!
Pisi, una mică, repede?
Trebuie să spăl vasele?!
Zi şi tu, am eu faţă de papagal?
Uite cum râde măgarul ăsta de doi parlamentari!
Tu n-ai învăţat să baţi la uşă?!
Vai, ce oroare!
Un producător de pastă de dinţi vrea să-i fac reclamă…
Văleu, ce namilă!
Îmi place aici! Mai jos o mai fi vreo păsărică?
