Bunicul meu din partea tatălui are 84 de ani și spune că, de-acum, se poate duce împăcat într-o lume mai bună. Are copii mari, a îngrijit niște nepoți și strănepoți, îi ajunge. Când l-am întrebat ultima oară ce mai face, mi-a răspuns că așteaptă o doamnă. Primul meu gând a fost că nici la bătrânețe nu se astâmpără. Ce octogenar așteaptă o doamnă?!
Bunicul e văduv și nu s-a recăsătorit. Cu atât mai mult m-a mirat răspunsul lui.
– Ce să faci cu ea, tataie? l-am luat eu peste picior.
– Ehei, întrebarea e alta: “Ce poate face o doamnă pentru mine?”
– Poate, o tocăniță, i-am sugerat eu.
– Ah, bine că am și alți nepoți! Și să mănânc…, ca să ce?
– Ca să trăiești!
– Eh, tocmai despre asta-i vorba: eu vreau să mor, așa că aștept doamna cu coasa!
– Ah, tataie, nu vorbi așa! Uite ce bine te ții! Îi mai poți îngropa pe mulți!
– M-aș îngropa pe mine, dacă aș putea. Dar trebuie să mă îngroape alții. Așa că vreau să-mi pun ordine în viață, măcar la sfârșitul ei.
– Păi ai fost întotdeauna un om ordonat…
– Ei, pișichere! Când eram copil, îmi ordonau părinții. Sigur, tuturor ne ordona Gheorghiu Dej…
– Și lui îi ordona Stalin!
– Așa-i! Am crescut și m-am însurat, așa că mi-a ordonat nevasta. Cum ea s-a dus, îmi mai ordona doar Ceaușescu. Dar, cum l-a împușcat poporu’ într-o zi de Crăciun, mare păcat…
– Doar nu-l plângi pe Ceaușescu!
– Nu vorbi prostii! E mai bine să le faci! Mă plâng pe mine, că-mi putea ordona unu’ mai de soi! Și acum îmi odonă niște pungași care-și zic politicieni. Gata, mi-a ajuns! E vremea să-mi ordonez lucrurile pentru ultimul meu drum. Doamna cu coasa mă va duce la nevastă-mea.
– Ca să-ți ordone din nou?
– Ei, e cel mai dulce comandant! Și o să am niște servicii funerare de cea mai bună calitate. Am vorbit cu tac-tu, are el grijă.
– Și dacă erai în Germania? Că tot zicei că ai vrea să ajungi acolo unde s-au născut bunicii tăi…
– Tu n-ai auzit de repatriere decedati? Bine că a auzit firma cu care am vorbit. Oricum, sunt prea bătrân pentru drumuri lungi. Și apoi, mă așteaptă cel mai lung drum…
Ingenioasă publicitate! Nu te dezminţi !
Trebuia, n-aveam ce face. De altfel, povestea e aproape reală…