De la bun început, cu tot respectul, vreau să îţi spulber speranţa că, citind aceste rânduri, vei avea o revelaţie şi vei găsi răspunsul la întrebarea care frământă întreaga tagmă bărbătească: oare cum să-ţi dresezi nevasta (consoarta, soţia, amanta, iubita, concubina, logodnica, gagica, femeia)?
Dacă aş găsi o metodă infailibilă pentru oricine şi în orice condiţii, cu siguranţă, aş primi o recunoaştere a meritelor mele pe plan naţional (Ordinul Muncii clasa I) şi internaţional (Premiul Nobel la o secţiune nou înfiinţată), precum şi recunoştinţa eternă a miliarde de bărbaţi. Ei bine (vorba vine), nu, n-am găsit un astfel de răspuns.
În schimb, îţi pot dezvălui o manieră proprie de a proceda, pe care o poţi aplica şi tu. În cazul meu, a dat rezultate satisfăcătoare, dar, atenţie, pentru altcineva efectele sunt cu totul imprevizibile!
Într-o zi, aveam nişte prieteni în vizită la noi acasă şi nevastă-mea m-a întrebat cu blândeţe prefăcută în voce:
– Ai udat florile de pe balcon?
– Nu, iubito.
– De ce?
– Păi ştiam că ăsta e sectorul tău…
– Zău? Şi nu puteai să mă ajuţi puţin? Mai ales că ştiai că aşteptăm musafiri…
– Ba da, dar florile sunt şi ele nişte fiinţe. Dacă le-ai învăţat într-un fel, nu merge să schimbi obiceiul, aşa, în devălmăşie, că se ofilesc. S-au făcut studii şi s-a demonstrat că, dacă se apropie un necunoscut de ele, florile reacţionează şi se alarmează una pe alta, ca orice vietăţi, chiar dacă n-au gură să zbiere. Nu ştiu nici savanţii care-i mecanismul. Astfel, dacă făceam greşeala să încerc să le ud, numai când mă vedeau, pe loc se ofileau! Şi florile din balconul vecinului ar fi intrat în panică şi ar fi transmis mai departe un puternic semnal de alarmă, al cărui rezultat ar fi putut deveni devastator pentru flora de pe strada noastră şi ulterior, conform binecunoscutului efect de avalanşă, din întreaga lume… Şi fără floră, s-ar fi dus şi fauna pe apa sâmbetei, iar acum nu mai puteai pune pe masă pui făcuţi la rotisor. Păi asta ai fi vrut tu, plăcinţico?
N-a răspuns, dar a părut îngrijorată de perspectivă. Bineînţeles, musafirii noştri ne-au informat cum procedează ei cu treburile casnice, cum se ajută unul pe celălalt în deplină armonie şi cum acest lucru a dus la sudarea cuplului… Aiurea! După a doua cutie de bere băută, au început să-şi arunce fel şi fel de acuze. Dar până ca lucrurile să ia această turnură, soţia mea m-a întrebat dacă am uitat că a doua zi era şedinţă cu părinţii la şcoala fiului nostru.
– N-am uitat şi văd că nici tu. Sigur că tu trebuie să te duci, gingaşă turturică.
Şi i-am povestit că nişte studii aprofundate au dus la concluzii fără echivoc, în urma cărora specialiştii în pedagogie recomandă ca figura tatălui, oricum foarte importantă în conştiinţa copilului, să nu devină exacerbată, fiindcă urmările pot fi catastrofale: odrasla noastră va face pipi în pat până la adânci bătrâneţi, va deveni extrem de timid, cu un respect faţă de sine foarte scăzut, va fi bâlbâit, iar la maturitate va ajunge un ratat. Am încheiat cu o întrebare retorică:
– Şi acum, mititico, crezi că trebuie să-ţi spun şi cine duce gunoiul?!
– A, nu, bineînţeles că eu îl duc! Altfel, cine ştie ce urgie se va abate asupra noastră…
Nu am pretenţia ca aceasta să fie un soi de “Îmblânzirea scorpiei” în variantă modernă şi nici măcar un ghid de conduită în relaţiile cu consoarta. Dar, stimate cititor, trebuie ca doamna ta să creadă că ea nu face treburi casnice, ca orice gospodină, ci că salvează lumea în general şi universul vostru domestic în special.
În tot cazul, de atunci, acei prieteni ai noştri ne-au vizitat mai rar, femeia reproşându-mi că-i dau idei periculoase bărbatului ei… Acum spuneţi voi dacă am eu vreo vină!
Nu cumva ai stat de vorba si cu sotul meu candva? Eu macar am rezolvat cu gunoiul, cred ca i-a fost mila de mine sa imi arunce chiar toate treburile pe umeri. :))
Nu, dar cred că am stat de vorbă cu tine, să suporţi toate astea!
Daca as avea nevasta as dresa-o pt chestii mai grele, gen sa care sacii de cartofi. Eu ca barbat as alege sa ud florile :))
Subscriu! 😆
Chestia proastă e că nu cari în fiecare zi saci, pe când celelalte lucruri nu se termină niciodată…
Exista si metoda universala de dresaj, trebuie te impui si sa ai intotdeauna ultimul cuvant: “Da, draga.”
Zici “Bine dragă” şi nu faci nimic.
Dacă te întreabă apoi consoarta de ce n-ai făcut aia şi ailaltă, spui senin că n-ai auzit niciodată de aşa ceva.
Genial!
“Lucrez” în acelaşi registru – al oratoriei de tip Greenpeace. 😉
Şi totuşi, cu toate că scap de multe treburi, evit multe, driblez mai bine decât Maradona, am totuşi un ‘duty’ de care n-am scăpat niciodată -> nu ştie de unde se deschide aspiratorul. A fost mereu atribuţiunea mea, şi din decenţă pentru că am scăpat de toate celelalte, am lăsat-o aşa.
Dar acum, citindu-ţi articolul ăsta, mă bate gândul să scriu un discurs pe vreo 10 coli A4, pe care să-l citesc într-o zi în care mă simt în formă. Cine ştie, poate scap şi de aspirator şi ajung aşa cum a lăsat mama natură bărbaţii – liberi sub soare. 😀
Şi aşa am fost acuzat că le dau idei periculoase bărbaţilor…
Păi există bărbaţi cu idei mai puţin periculoase?
De fapt, acei prieteni ai voştri care v-au vizitat mai rar…
Eu totuşi prefer să cred că nu există decât bărbaţi cu idei “periculoase”… Măcar aşa, pentru sănătatea mea mintală. 🙂
Sincer, cred ca mi-ar fi mai simplu sa ma duc sa ud saraciile alea de flori, decat sa tin asemenea discursuri… 🙂
Poate, dar ce mai era de povestit?
Un articol ” Cum să-ți dresezi soțul” pe când?
Eu zic că un bărbat poate fi ușor de manipulat mai ales dacă e gurmand.
Mihaela, nu ştiu când ai tu de gând să scrii un articol despre dresarea soţului.
Oricum, îmi pare că te pricepi. Eu tot de aici aş începe: privarea de mâncare.
Aş adăuga privarea de sex şi de telecomandă, ca să-l învăţ minte!
Și cheia de la mașină! (având în vedere că noi stăm înafara orașului!.
Eşti mai crudă decât credeam!
Nici nu vrei să știi ce idei mai am!
Nu mă înspăimânta pe mine, că sunt nevricos, treci la fapte!
Mai ştiu eu pe cineva care s-a apucat să spargă prin casă când a fost pus să facă curăţenie, până când nevastă-sa nu a mai rezistat şi la trimis la plimbare. De atunci numai ea face curăţenie în casă pentru că el e aşa de mototol săracu’!
E şi asta o metodă, dar nu-i bine să scazi în ochii nevestei,
fiindcă s-ar putea să crească vecinul în ochii ei…
:)) Ma, ce sa zic, as putea incerca si eu. Dar sansele ca nevasta mea sa si creada astea sunt prea mici. Poate si iau vreo doua peste cap :))
Păi pe asta mă şi bazam când am scris ce-am scris, că o să încerci să aplici!
Drept să spun, sunt în încurcătură mare!
Chestia cu dresajul…
Ca să mă apuc de o treabă, trebuie să ştiu DE CE?
Dacă aş crede în dresaj, poate-poate!
Pe urmă, ce şanse am eu să concurez cu firmele specializate de dresaj dintre care enumăr doar o mică parte:
Academia de Poliţie;
Ministerul Educaţiei (sau cum i-o mai zice);
Academia Militară;
Institutul Teologic.
Coca-Cola, Pepsi-Cola, European Drinks, Avon, L’Oreal, Max Factor, IG Farben, HerbaLife, Amway, MacDonalds and the like.
Şi gata!
Eu sunt o fire comodă!
I’d rather work SMARTER than HARDER!
De pildă:
Care dintre reflexele condiţionate implementate deja de experţi, poate fi trigger pentru o anume chestie, strict necesară mie? 😉
PS: Mă ocup cu calculatoarele. Prefer butoanele şi să fac clic pe un buton gata implementat de alţii! 😉
Cum de ce?
De ce nu?!
”-Iubitule, mă ajuţi, te rog,cu gătitul ciorbei? Te rog, doar taie ceapa, morcovii, păstârnacul, cartofii şi desfă-mi cutia cu bulion!
Eu, între timp, îţi pun la laptop (pe masa din bucătărie) melodia preferată. Da, dragule? Ce drăguţ şi atent eşti! …Mi-am rupt unghia și mă ustură așa tare! Of, ciocanul ăsta de bătut șnițele, imi face așa șicane acum…și cât de tare mă doare degetul!…”
Cam așa arată ”dresajul” soțului meu multiubit.
E bine și așa, nu?!
Un weekend de poveste!
Vai, nu te credeam în stare de atâta cruzime!
stateam aman2 la masa si la un moment dat vazand rosiile pe masa l-am rugat sa scoata si branzica din frigider… dar daca tot se ridicase… ce ar fi daca iei si o paine sa imi fac un senvis. se duce, fac eu senvisul (doar pt mine) la care mi se face sete…. iubi… ce zici de un suc… kauflandul e aproape 😀
Şantaj sentimental! Te răsfaţă… 🙂
Înseamnă că de-aia sunt singură acum, că n-a reuşit niciun bărbat să mă dreseze. :))
Lucrul acesta se face în etape.
Mai întâi trebuie să vă iubiţi.
Abia apoi unul dintre voi va avea iniţiativa…
Tu ai un avantaj: eşti pusă în gardă.
Sunt plina de avantaje.
Cu ajutorul meu, eşti chiar doldora de avantaje!
Nu te cunosc si nu stiu daca ai inventat toate astea sau chiar au avut loc, insa, desi e amuzant ce zici tu, nu ai pus-o intr-o lumina foarte buna pe sotia ta, care nu pare a fi foarte inteligenta, daca tu reusesti sa o determini sa faca diverse lucruri cu aceste texte cu care ai reusi in mod normal sa pacalesti doar un copil.
As vrea sa cred ca ai scris asta din imaginatie si sa te felicit pentru talent! 🙂
Ei, îţi dai seama că numai prietenii au existat…
Eu consider ca intr-o relatie partenerii pentru a convietui ajung la anumite compromisuri. Poate ea uda florile si duce gunoiul, dar e f posibil ca ex el sa faca piata, sa scoata si sa bata covorasele etc…
Cu siguranţă, aşa este.
“Dresajul” tre’ sa inceapa cu “eu nu ma bag in oalele tale, tu nu te bagi in sculele mele”. Daca vrea ajutor la bucatarie, pune-o sa te ajute sa schimbi o priza(daca prinde si de faza, nu te mai cheama veci). Daca vrea ajutor la sters praful, pune-o sa zugraveasca o camera sau sa puna parchet laminat, pana faci tu de mancare. Santajul cu mancare sau sex, nu tine, decat daca a castigat vre-un “Masterchef” sau are veleitati de “Cicciolina”. In rest, poti sa spui “Sunt ocupat!”…
Am si eu o intrebare poate parea prosteasca, de cate ori pe saptamana pui in casa parchet laminat, zugravesti sau schimbi o priza? Si daca ma intrebi pe mine, nevasta-mea si zugraveste daca trebuie si ma ajuta cu schimbatul parchetului, atunci cand este cazul, odata la niste ani nu in fiecare zi. Amandoi mergem la servici, amandoi gatim, amandoi ducem copiii la scoala, amandoi iesim in parc sau eu ies cu prietenii, ea iese cu prietenele. Mergem impreuna la sala sau separat, mergem impreuna la film sau separat. Ea nu se leneveste sa-mi faca micul dejun, eu nu ma lenevesc sa duc gunoiul, imi ia 5 minute, in schimb ea e fericita. De aceea majoritatea doamnelor voastre va plictisesc si nu mai arata cum aratau odata. Nu apucati sa le redescoperiti, ele stau in bucatarie sau cu copiii sau fac curat in timp ce voi adormiti cu burta plina de bere in fata televizorului. Toti suntem oameni si trebuie sa ne respectam, sa ne pese de cel de langa noi. Nu ne-am casatorit sa avem bona, ne-am casatorit ca ne iubim.
Javra, eu sper ca articolul asta e un fel de pamflet, caci altfel nu-mi inchipui cum ai putea trai cu o femeie ingusta la minte.
1. Sunt antialcoolic şi detest berea.
2. Ne ocupăm amândoi de gospodărie, chiar dacă ea mă dă afară din bucătărie.
Consideră că numai o gospodină trebuie să facă de mâncare. Asta nu-i dovadă de prostie, ci de mândrie pentru gospodină.
3. Bravo, ai ghicit, e doar un pamflet…
M-a amuzat copios povestea ta, cred ca daca as aborda-o pe nevastamea cu astfel de discursuri cred ca nu as mai manca o saptamana, si mi-ar spune ca face asta pt a tine frigiderul scos din priza, pt a economisi curent, totul bineinteles, pentru a ajuta natura :))
Foarte bine, înseamnă că are imaginaţie! 🙂
Citeam articolul si radeam. Eu nu-s fan al educarii nimanui, fiecare ar trebui sa vina cu anumite aspecte deja la pachet :)) si fiecare are obligatia de a nu lasa ca un porc lucrurile in urma sa.
Nimeni nu este obligat sa faca munca celuilalt de langa el. 🙂