La fiecare două zile, în România o minoră naşte un copil, educaţia sexuală şi mijloacele contraceptive lipsind cu desăvârşire în comunităţile sărace. România e fruntașă în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul de minore care devin mame. Din 1.000 de femei gravide, 43 sunt minore. Prea multe copile au copii, deși populația României scade constant.
Din datele Institutului Național de Statistică reiese că minorele românce fac mai mulţi copii chiar și decât cele de etnie romă. Minorele care au născut și bebeluşii lor au numai două şanse: să ajungă într-un centru de plasament sau părinţii lor să aibă grijă atât de ele, cât şi de copiii lor. Fetele care nu se reintegrează în familie au de depășit foarte multe piedici: lipsa banilor, răpirea şansei de a învăţa şi de a munci și, nu în ultimul rând, prejudecăţile celor din jur. Iar bebeluşii vor deveni, firesc, victime colaterale.
O sarcină la o vârstă fragedă are impact distrugător asupra adolescentei care devine mamă. Aceasta iese din cercul ei de prieteni şi trebuie să suporte poverile unui om matur. E imposibil să-şi asume rolul de mamă, neavând echilibrul afectiv necesar pentru asta. Copilele nu sunt pregătite să aibă copii. În lipsa unei consilieri de specialitate, riscul abandonării bebelușului de către mamă creşte, ca şi cel al abandonului şcolar al tinerei mame.
Mamele minore au un risc crescut de avort, iar dacă naşterea are totuși loc, există riscul mare ca bebelușul să fie abandonat, iar minora mamă va întâmpina dificultăţi de integrare socială şi abandon social. Se înregistrează cam 8.500 de mame minore românce în fiecare an şi peste 40.000 de copii abandonaţi, țara noastră fiind pe primul loc în Europa la acest capitol.
Principalele motive ale acestei stări de lucruri sunt:
Inexistența unui program naţional de educaţie sexuală. Personal pun primul loc această deficiență. Educaţia în şcolile din România este aproape nulă. Şcoala nu-și poate pregăti elevii pentru viaţa reală. Un cadru didactic, chiar și cu cele mai bune intenții, efectiv nu poate suplini un profesionist care ar trebui să se ocupe de această problemă, un psihosexolog bun.
Se poate găsi un astfel de profesionist. Cum să recunoști un psihosexolog bun este un capitol aparte, despre care merită să vorbim pe larg cu alt prilej. De altfel, după cum veți vedea, trebuie să discutăm mai des despre sexologie în general.
În unele ţări, chiar şi preşcolarii au noţiuni despre sex. Cea mai mică vârstă de la care se predau noţiuni de educaţie sexuală e de 5 ani, în Portugalia şi Anglia. În Belgia, Franţa, Grecia, Suedia, Cehia şi Finlanda minorii capătă astfel de informaţii de la 6-7 ani. În majoritatea ţărilor europene educaţia sexuală în şcoli e stabilită prin lege.
Familia e nefuncţională. Mi se pare logic că o copilă devine mamă și fiindcă ceva nu funcţiona așa cum trebuie în familia în care creștea. Părinţii, care ar fi trebuit s-o ocrotească, sunt neatenţi, poate prea ocupaţi și stresaţi sau pur și simplu nepăsători, nefiind dispuși să discute deschis cu odrasla și nu-i creează un mediu normal în care să se dezvolte. Ei nu sunt părinţi „cu normă întreagă”, dacă propria lor copilă devine mamă. Se prea poate ca minora să fi dorit doar afecţiune şi, neprimind-o din partea părinţilor, a căutat-o în altă parte.
Au devenit părinți la 13 și respectiv 15 ani
Sărăcia însoțită de ignoranţă. Minorele care ajung să poarte o sarcină provin, în general, din familii dezorganizate, mai ales din mediul rural. Adesea, copiii copilelor vin pe lume și din cauza ignoranţei. Adevărul e că fetele se maturizează din punct de vedere sexual cu câțiva ani înainte de a deveni mature intelectual şi emoţional. Acest fapt și lipsa educaţiei sexuale duc la o sarcină nedorită.
Anturajul pune presiune asupra minorelor, determinându-le să-și înceapă activitatea sexuală. Poate părea paradoxal într-o țară cu religie majoritar ortodoxă, dar virginitatea a ajuns un soi de ruşine, de povară de care trebuie să scapi. Adolescenții fac sex de la vârste prea fragede şi din teama de a nu fi excluși din grupul de prieteni, de a fi izolați şi umiliți de cei de vârsta lor. Societatea însăși promovează libertinismul sexual și promiscuitatea, promovează ideea că reuşita în viaţă depinde de felul în care arăţi şi în care ştii să-ţi vinzi propria imagine.
Se promovează sexul ca mod de a avea succes. E prea mult sex la televizor şi în presa scrisă pentru ca părinţii să-și poată ține copiii departe de acest subiect. De la prieteni sau de pe internet, copiii află câte ceva în această privinţă, desigur, adesea adevărul fiind deformat. Sexul este prezentat zilnic drept reţeta reușitei sigure în viaţă. Tinerii sunt influenţabili şi ajung să creadă că e mai bine să faci sex pentru bani, decât să te ţii de şcoală ca să ai succes într-o profesie. Multe puștoaice visează să devină iubitele unor fotbaliști, nicidecum femei mature care să se poată întreține singure.
Modelul de piţipoancă e urmat din cauza lipsei de educaţie. Și apoi, televiziunile comerciale perpetuează ideea că o tânără are o singură șansă de a deveni celebră și bogată: să arate bine și să fie ușuratică. Toate asistentele show-urilor de televiziune promovează libertinajul, majoritatea provenind, de altfel, dintr-un mediu îndoielnic. Să ne amintim că în urmă cu un an a fost dezmembrată o rețea de prostituate de lux din care făceau parte unele dintre aceste vedete de carton.
Ce e de făcut? Subiectul e delicat, chiar tabu. Mulți specialiști spun că trebuie promovată abstinența sexuală. Sigur, biserica ar putea avea un rol important într-un efort național de a preveni apariția copiilor născuți de copile. Dar cine are timp de așa ceva? Fără implicarea politicului într-un astfel de proiect, șansele de reușită sunt aproape nule.
Alții susțin că, pe lângă introducerea în programa școlară a orelor de educație sexuală, ar trebui să urmăm exemplul ţărilor dezvoltate economic, în care adolescenţii primesc în şcoală prezervative gratuit. În România, inspectoratele şcolare nu permit distribuirea lor, de parcă ar fi droguri. În schimb, există fete care nasc la 12 ani…
