Ștefan, vărul meu primar din partea mamei, mi-a rămas foarte apropiat. Am copilărit împreună în aceeași curte și, deși viața ne-a separat drumurile, ne vizităm adesea, iar soțiile noastre sunt bune prietene. El și-a deschis o pizzerie, probabil, cea mai bună din București, dar pot fi subiectiv, iar eu am devenit ziarist. Ștefan e principala mea sursă de informații, atunci când trebuie să scriu despre domeniul HoReCa. L-am vizitat la pizzerie în weekend-ul trecut și am aflat că poți exista în HoReCa doar având un bun soft gestiune restaurant.
Mărturisesc că am aflat de unde vine termenul HoReCa abia când am scris prima oară despre munca dintr-un hotel. Cine credeți că m-a informat? Desigur, vărul Ștefan. El mi-a spus că este abrevierea unor cuvinte de sine stătătoare: hotel, restaurant și cafenea (sau catering, conform altor surse). Au trecut ani buni de atunci, iar vărul meu a schimbat locația pizzeriei sale între timp, având acum un spațiu de două ori mai mare și un vad mai bun.
Cum spuneam, în weekend, i-am vizitat din nou localul și l-am găsit în biroul lui. Era relaxat, privind când și când monitorul unui laptop.
– Salut, Fane! Te uiți la filme porno la serviciu? l-am întrebat eu în glumă.
– Bineînțeles, băiete, de-aia îmi merge afacerea, îmi răspunse el. Îți dau niște pizza după o rețetă nouă?
Aceasta era o întrebare pe care mi-o punea adesea. Și, de fiecare dată, mi-a plăcut ce îmi dădea. Venind lângă el, am văzut că studia pe laptop un tabel complicat la prima vedere. Ștefan a strigat un angajat și l-a rugat să aducă niște pizza nu știu de care, suc și cafele.
– Ce-i asta, Fănele, ai spart site-ul ălora de la NASA?
– Mărturisesc, n-am reușit. Aici, pe laptop, e toată afacerea mea.
– Ce vorbești?! În cazul ăsta, îți trebuie un antivirus tare de tot.
– Adevărat, dar ultima mea achiziție pentru local e și mai tare. Mi-am luat un soft gestiune restaurant excelent. Mă scutește de o mulțime de muncă nasoală, cu cifre.
– Aha, tocmai aia care îți place ție! Dar tu n-ai un restaurant, observai eu, cu falsă candoare.
– Ai dreptate, dar asta-i o denumire generică, un soft gestiune fiind la fel de bun nu doar pentru restaurante, ci și pentru cafenele, bistro-uri, pub-uri, ba chiar și pizzerii și alte localuri de acest gen.
– Nu știu de ce, îmi dai impresia că tocmai ai câștigat la loto, Fănele!
– Ba mai mult decât atât, află că mi-am achiziționat de curând softul GeniusPos, soluția perfectă pentru gestionarea afacerii mele! Să scrii la ziar că exiști în HoReCa doar cu un bun soft gestiune restaurant!
S-a auzit un ciocănit în ușă și a apărut comanda lui Ștefan, pe o măsuță mobilă. Am luat cu mâna o felie triunghiulară de pizza și i-am dat drumul în farfurie. Era prea fierbinte.
– Mă, țărane, ia cu furculița! îl îndemnai pe Ștefan.
Vărul meu se uită cu un ochi critic la pizza porționată și dădu a lehamite din mână:
– E doar pentru tine, eu sunt sătul. Știi ce-mi dă Măriuca mea, seara, când ajung acasă?
– Să nu spui că pizza!
– Ce, ești bolând?! O ciorbă bună, băiete, acrită cu borș! După asta, nu-mi mai trebuie nimic. E drept, aici sunt nevoit să mănânc pizza…
– Cum adică, ești nevoit? Pentru tine este o obligație?
– Să știi tu! Trebuie să fiu sigur că-i bun tot ce ajunge în farfuria clienților! Altfel, se duc în altă parte.
– Mda, de asta se spune că ochiul stăpânului îngrașă vita!
– Vezi, dacă mănânci cu furculița, începi să sesisezi și tu cum stau lucrurile.
– Și ce face softul ăsta al tău de gestiune?
– Ehei, dar ce nu face?!
– Uite, pizza asta pe care o mânânc apare undeva?
– Îți place, băiete? Cum dădui din cap afirmativ, Stefan continuă: Asta-i important, să fie clienții mulțumiți. Și, da, consumația de protocol apare undeva, fii sigur de asta. Acolo intră și ce mănânc eu.
– Bravos, Fănele, bună pizza, gozav soft!
