Există unele filme pe care le păstrez cu drag în amintire și pe care le-aș revedea cu aceeași plăcere, găsindu-le de fiecare dată noi valențe. Unul dintre personajele cele mai interesante este, fără îndoială, Superman. Cum am fost ziarist ani buni, ca și Clark Kent, adică Superman în chip de supererou, aș vrea să-mi acorde un interviu.
Postul TV TNT (Turner Network Television) a lansat de curând noua grilă de programe și voi putea revedea filmele Superman I și Superman II. Îmi imaginez cum ar decurge interviul cu acest supererou.
– Bine ai venit în redacția noastră, Superman! Sau preferi Clark Kent?
– Sunt îmbrăcat în costumul albastru, cu pelerina roşie şi cu semnul „S” pe piept, deci sunt Superman.
– OK! Acest „S” vine de la Superman?
– Se poate. Dar în filmul Man of Steel, în limba planetei de pe care vin, „S” semnifică speranţa.
– Superman, ai fost constrâns să te porți, din considerente politice, de marketing sau de alt gen, altfel decât ai fi dorit?
– Desigur! Toți avem liber-arbitru, dar uneori ne simțim obligați sau suntem constrânși să jucăm un rol în societate. De exemplu, am fost constrâns de producători să ajut polițiștii să prindă niște infractori. I-aș fi înhățat singur. N-aveam încredere în oamenii legii. Unii erau rău intenționați, alții erau corupți sau incompetenți. Mai curând i-aș fi demascat.
– Da, ar fi interesant un proces împotriva unor polițiști sau politicieni corupți, în care tu…
– …Eu aș fi fost acuzat că sunt comunist! completă Superman și ne pufni râsul pe amândoi. Bine, creatorii mei, canadianul Joe Schuster și scriitorul american Jerry Siegel, aveau vârsta de 18 ani, în 1932, când am ajuns eu pe lume, în benzile lor desenate. Nu se gândeau la politică, ci își închipuiau niscai supereroi mai dihai decât cei mitologici.
– Ne dai câteva amănunte biografice?
– M-am născut pe Krypton, cu numele de Kal-El. Miezul radioactiv al planetei a devenit instabil. Eram bebeluș când tatăl meu, savantul Jor-El, m-a adăpostit într-o capsulă trimisă spre Terra, puţin înainte ca planeta Krypton să implodeze. Nava a aterizat în SUA, capsula cu mine fiind descoperită de Jonathan şi Martha Kent, care m-au adoptat, numindu-mă Clark Kent. Ulterior, mi-am descoperit abilitățile speciale.
– Au fost benzi desenate, desene animate și filme cu tine.
– Da, se știe, mormăi Superman. Începând cu anul 1978, am apărut în mai multe filme importante, cu Christopher Reeve în rolul meu: Superman I, II, III, Superman IV The Quest for Peace și Superman Returns, în toate luptându-mă cu Lex Luthor. Am fost ucis de Doomsday, însă mi-am salvat planeta…
– Povestea ta a fost rescrisă în Man of Steel, regizat de Zack Snyder, în 2013, cu Henry Cavill în rolul tău. Apoi ai revenit în Batman v Superman: Dawn of Justice, film apărut anul acesta. Periodic se vor face filme noi cu Superman. Dar, într-o vreme, s-a considerat că trebuie să fii ucis, fiindcă producătorii se temeau că se vor plictisi spectatorii.
– S-au înșelat. Au trecut peste 70 de ani și încă sunt verde. De la sfârşitul anilor ’50 a apărut şi Supergirl, verișoara mea, varianta feminină a lui Superman. În 1993, ediţia nr. 75 din seria Superman, The Death of Superman, a zguduit întreaga planetă. Moartea şi funeraliile mele deschideau ştirile în presă! Au fost publicate 6 milioane de exemplare. Ce tiraj are ziarul vostru?
– Nu chiat atât, dar acest interviu ne va ajuta…
– Sper! Au apărut apoi filme cu personaje de basm: zombi, vârcolaci, vampiri și alți monștri cu tot soiul de superputeri, dar nu voiai să-i întâlnești. Supereroii de azi sunt mânjiți cu noroi și sânge, sunt niște dezaxați dezgustători.
– Cum te mai înțelegi cu colega ta de redacție, Lois Lane?
– Binișor, deși mă înșela cu râvnă cu reporterul Clark Kent!
– Ce faci cu abilitățile tale extraordinare?
– Am fost idolul multor generații, având o droaie de superputeri. Forța mea e extraordinară, mă pot deplasa cu mare viteză, rezist la temperaturi extreme, pot topi obiecte cu privirea mea cu raze X etc. Sunt paşnic, bine educat, dar şi agresiv, deși evit să ucid. Pedepsesc violatorii, hoţii, gangsterii…
– Care e abilitatea ta preferată?
– Să pot zbura! Apropo, am intrat pe ușă, dar îmi permiți să ies pe geam?
– Sigur! În final, răspunde la orice întrebare pe care ai fi vrut să ți-o adresez!
– Ah, asta-i clasică! observă Superman. M-ai fi putut întreba dacă România de azi are nevoie de mine.
– E de la sine înțeles că avem nevoie de tine…
– Uite, dintotdeauna există necesitatea ca un supererou să vă rezolve problemele, în absenţa unei divinităţi care pare indiferentă, sau fiindcă autorităţile politice şi instituţiile publice sunt copleşite, corupte și incapabile, ca acestea din România. De asta oamenii se imaginează pe ei înșiși supereroi. De fapt, în fiecare persoană există un Superman… Hai, pa!
– Îți mulțumesc, Super… am mai apucat să spun, că Superman a zburat pe fereastră.
