Mergem la răzbel sau nu?

Mulţi analişti spun că nu va fi alt război mondial prea curând. Cică au analizat ei mişcările lui Putin, ale SUA şi ale UE şi putem fi liniştiţi. Alţii, cu aceleaşi probe, afirmă exact contrariul: se va declanşa războiul. În plus, unele ziare ne-au prezentat prorocirile unor vizionari, care duc şi ele la ideea că nu scăpăm de un război nimicitor. Acum vă întreb pe voi: mergem la răzbel sau nu?

Eu propun să se ducă politicienii la război, fiindcă ei vor decide să intrăm în horă. Răzbelul s-ar putea desfăşura pe stadionul Ghencea. Şi, în caz de vreme nefavorabilă, răzbelul se mută în sala de sport. Şefii statelor care vor un conflict armat să se bată între ei: încep Putin cu Angela Merkel.

Plecând de la premiza că nu degeaba guvernul a publicat condiţiile în care tinerii între 20 şi 35 de ani pot fi mobilizaţi şi că ştie mai multe decât ne spune, trebuie să ne aşteptăm ca România să fie târâtă în război. Armata noastră a fost ridiculizată de ruşi, aceştia enumerând aeronavele de luptă pe care le avem la dipoziţie: câteva Mig-uri ruseşti, rămase din vremea în care România făcea parte din Tratatul de la Varşovia, controlat de URSS. Sunt uzate fizic şi moral, ţi-e ruşine şi să treci strada cu ele…

Cei mai mulţi tineri între 20 şi 35 de ani n-au făcut stagiul militar. Să le dai nişte AKM-uri ruseşti de .7,62 pe mână şi să-i trimiţi pe front, ar fi o prostie. Dacă până şi prim-ministrul s-a prins de chestia asta, înseamnă că-i mai mult decât evident. Ruşii au apreciat că putem rezista unui război cel mult o juma’ de oră. Dincolo de declaraţiile lor, eu vă întreb altceva: voi, individual, v-aţi apăra patria şi neamu’?

Unii bloggeri spun că ţara asta, care ne-a adus în sapă de lemn prin taxe aberante, în care numai politicienii o duc bine, nu merită să ne dăm viaţa pentru ea. Alţii ar pune prinsoare că niciun fiu de politician nu va fi încălţat şi trimis pe front. Cu siguranţă, duşmanii nu ne vor da un răgaz, ca să ne instruim viitoarea carne de tun. Deci ostaşii noştri s-ar duce pe front fără pic de pregătire militară.

Armata profesionistă, formată din oameni plătiţi să se instruiască în cazărmi şi, la o adică, să fie primii pe front, e foarte mică numeric şi trebuie ca şi civilii să lupte. E uşor de zis că ţara nu merită să ne sacrificăm pentru ea. Tot uşor e şi să declamăm fraze patriotarde, cu scumpa noastră patrie şi glia strămoşească, cu sacrificiul suprem etc.

Găvăriţi ruseşte?

Mă gândesc că dacă mă trezesc cu ruşii tropăind pe palierul etajului 7 la care locuiesc, pregătindu-se să-mi intre în casă fără să sune la uşă, fiind lipsiţi de maniere, ei bine, în acest caz, trebuie să pun mâna pe o armă, să mă apăr: cuţitul de tăiat pâine sau unealta de tocat şniţele, căreia îi spun bătătorul de soacre. Ah, da, desigur, există şi un pistol în casă. Cu bile…

Credeţi că ar fi bine să încerc să rezolv diplomatic situaţia de criză, pe calea dialogului? În afară de niet, nu mai ştiu nimic în ruseşte. Şi chiar dacă aş şti, nu mi-ar folosi la nimic, fiindcă în ciuda intenţiilor mele paşnice, ăştia-s neam prost şi ar avea glonţ pe ţeavă. Foarte probabil n-aş apuca să deschid gura, dar să le mai şi explic faptul că ăsta nu-i războiul meu, ci al politicienilor…

Deunăzi am discutat câteva ore cu un vechi prieten, Andrei. El e pe jumătate rus. Maică-sa e născută în Leningrad. Andrei ştie limba rusă, are veri, unchi şi mătuşi prin toată Rusia, iar multe dintre vacanţe şi le-a petrecut acolo. Nu mai spun că maică-sa e tot timpul cu telefonul în mână găvărind ruseşte. Andrei mi-a fost coleg de liceu şi de facultate, ba chiar şi armata am făcut-o împreună.

La un pahar de vorbă, nu puteam ocoli situaţia din Ucraina. Putin s-a dus în vizită oficială în China cu puţin înainte să intre în Crimeea. Probabil că a pus de-un tratat de prietenie cu chinezu’, deşi relaţiile dintre ţările lor erau cam reci, având ceva de împărţit prin Manciuria. Un văr de-al lui Andrei, militar de carieră, chiar de acolo a fost lăsat la vatră şi povestea că, sporadic, lunetiştii chinezi trag în ei, dar şi ruşii au lunetiştii lor. Mor soldaţi la frontieră şi de-o parte, şi de alta. Asta acum, pe timp de pace…

Cu toate acestea, miliardarii ruşi se pare că şi-au pus banii în băncile chinezeşti. Andrei m-a asigurat că rusnacul suprem nu-i atât de cretin încât să intre în vreo ţară membră NATO. Zău? Însă acest Putin vrea să refacă fosta URSS, deci n-aş fi tocmai liniştit. Uitându-mă la meclele conducătorilor lumii (cel puțin, cei vizibili) niciunul nu-mi face impresie bună…

Nu-mi amintesc să mă fi întrebat cineva dacă vreau să intrăm în NATO sau nu. M-am trezit acolo fiindcă aşa au hotărât alţii. Primul meu impuls a fost să mă bucur. Apoi m-am gândit că parcă e de preferat un vecin bun, decât un frate aflat departe. Dar cât de bun e vecinul, a văzut Ucraina. Mai e și șeful americanilor la mijloc, puternic contestat în interior. Nici Iranul, nici Coreea de Nord nu mi se par deloc niște state pașnice. Și mai e ISIS…

Aşa că de asta vă întreb, fraţilor, ce facem, mergem la răzbel sau nu? Dacă nu, de ce nu? Dacă da, cu ce, cu tramvaiul 41?

Comments

comments

14 Comments

  1. Laura C. 08/05/2014
    • Javra 08/05/2014
  2. Cuvânta 08/05/2014
    • Javra 08/05/2014
  3. Calin Rusu 08/05/2014
    • Javra 08/05/2014
      • Calin Rusu 08/05/2014
        • Javra 08/05/2014
  4. Alina 09/05/2014
    • Javra 09/05/2014
  5. Vienela 10/05/2014
    • Javra 10/05/2014
  6. Nice 11/05/2014
    • Javra 11/05/2014

Leave a Reply