Conform rezultatelor unui studiu prezentat de UNICEF, 19% dintre adolescenţii români, între 15 şi 18 ani, nu merg la şcoală. Situaţia e alarmantă nu doar pentru România, ci şi pentru UE. Studiul privind tinerii din afara sistemului de educaţie i-a inclus pe cei care au abandonat şcoala, precum şi pe cei care n-au frecventat-o niciodată.
Aproape 183.000 de tineri în anul şcolar 2010/2011 şi 174.000 în 2011/2012 nu erau cuprinşi în sistemul de învăţământ. Rata abandonului şcolar din anul 2011/2012 indică un risc crescut pentru elevii din zonele rurale: valoarea indicatorului este cu circa 30% mai mare în cazul acestora faţă de cei din mediul urban.
Reprezentantul UNICEF în România, Sandie Blanchet, consideră că rata de neparticipare şcolară în rândul adolescenţilor e foarte mare şi are consecinţe serioase. Bulgaria are o rată de necuprindere şcolară în rândul tinerilor de 15-18 ani de 12,5%, iar Ungaria, de 11,5%. Blanchet a precizat că România alocă cel mai mic buget din UE pentru educaţie.
Studiul prezentat de UNICEF a arătat şi că ratele repetenţiei în clasele a IX-a, a X-a şi a XII-a au fost cu peste 40% mai mari în rândul elevilor din mediul rural, comparativ cu cei din oraşe. Riscul cel mai înalt de excluziune prin abandonarea şcolii este asociat băieţilor din mediul rural, care se văd nevoiţi să renunţe la studii, ca să-şi ajute familia. Aceasta este urmarea directă a nivelului de trai foarte scăzut al românilor.
În anul 2011, cea mai mare proporţie a populaţiei din afara sistemului de educaţie era în vârstă de 16 ani (aproape 85%), iar aproximativ 81% finalizaseră cel mult ciclul gimnazial.
În loc să înveţe, tinerii lucrează fără să fie plătiţi
Studiul arată că cei mai mulţi dintre tinerii din afara şcolii lucrează, însă fără contract de muncă. Directorul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, Ciprian Fartuşnic, a afirmat că numeroşi tineri români părăsesc şcoala imediat după clasa a IX-a, iar majoritatea lor lucrează în agricultură sau în gospodărie, fără să fie plătiţi.
„Doar 2% dintre cei care sunt în afara sistemului de educaţie au un loc de muncă şi primesc salariu, ceea ce înseamnă că este o mare problemă, pentru că ei nu au un viitor prea strălucit. Nu vor putea fi decât muncitori necalificaţi”, a precizat Fartuşnic.
El a mai afirmat că tinerii care renunţă la şcoală provin din familii foarte sărace, dar şi din unele familii cu o situaţie materială foarte bună, care îşi încurajează copiii să se ocupe de afacerile familiei, nicidecum să-şi continue studiile.
Nu văd ca cineva să se fi arătat îngrijorat de faptul că există universităţi care acceptă să devină student oricine, chiar dacă nu şi-a luat bacalaureatul. Este de ajuns să plătească studiile universitare. Asta-i una dintre cele mai mari tâmpenii care s-au făcut în acest sector de activitate în întreaga perioadă de după 1990, ori ştim bine că s-au făcut prea destule.
Astfel, se acceptă faptul că banul primează în faţa învăţăturii. Avem a le mulţumi onor guvernanţilor pentru această stare de lucruri, care au făcut harcea-parcea Legea Învăţământului. Guvernul Ponta a adoptat în iunie o ordonanţă de urgenţă care aduce 97 de modificari la Legea Educaţiei Naţionale! OUG prevede, printre altele, organizarea unei a treia sesiuni de BAC şi pregătirea elevilor fără bacalaureat la universitate, în colegii.
Ordonanţa spune că organizarea acestor colegii care îi vor primi pe tinerii fără bacalaureat se face conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului Educaţiei Naţionale. Colegiile încep cursurile pe 15 septembrie, însă nici până acum ministerul de resort nu a publicat acea metodologie.
Nici universităţile nu au ajuns la un numitor comun, pentru a reacţiona la această ordonanţă tembelă. Universitatea Hyperion din Bucureşti a anunţat că înfiinţează 16 colegii universitare private, pentru care nu este obligatorie promovarea examenului de bacalaureat. Absolvenţii care obţin atestatul şi, ulterior, promovează examenul de bacalaureat îşi pot continua studiile la o facultate de profil, conform atestatului, chiar din anul II universitar.
La polul opus, Constantin Rusu, preşedintele Senatului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a spus că respinge categoric înfiinţarea unor astfel de colegii în cadrul universităţii. „În materie de chestiuni de factură politică, eu nu fac declaraţii. Dar m-am săturat de toate abuzurile, de matrapazlâcurile şi de nimicurile care se introduc pe sub mână în lege şi pe care o universitate cum este a noastră, de excelenţă şi de mare prestigiu, ar putea să le aplice”, a afirmat el.
Şi Maria Voinea, prorector al Universităţii din Bucureşti, a declarat: „În niciun caz Universitatea din Bucureşti nu va adopta o astfel de măsură”.
Brambureala creată de această ordonanţă de urgenţă arată măsura competenţei guvernului actual. Bineînţeles, mâine, poimâine se vor găsi vinovaţii pentru haosul produs în învăţământ: profesorii, care sunt şpăgari şi pe care nu-i interesează viitorul copiilor. Logic, nu? Am mai auzit placa asta.
Sursa: aici
Pai pe undeva vad o contradictie, ca daca asa de multi abandoneaza cu mult inainte de bac, mult mai multi decat ar exista teoretic statistic elevi autenti incapabili de a lua bacul si de a studia ulterior la vreo postliceala/colegiu/universitate care sa le deschida drumul catre o calificare, (asta si in absenta sau nr ff redus de optiuni de scoli de meserii care sa primeasca elevi fara bac), acesti abandonanti trebuie sprijiniti cumva sa se reintegreze la un moment dat, nu sa fie lasati toata viata la marginea societatii asa total necalificati, daca vor, desigur. Acum nu inseamna ca o persoana fara bac ar trebui primita la universitate asa aiurea, insa maj tarilor lumii au programe de a permite unora care nu au bac si care au abandonat scoala din diverse motive sa isi reia studiile la un moment dat chiar daca ar fi de ex studii de o meserie care permite un soi de echivalare de bac si o postliceala, de ex un viitor tehnician dentar, sau maseur pt oameni cu handicapuri, chiar web developer, sau meserii din astea asa care nu cer neaparat o diploma universitara insa care cer totusi o patalama care nu se poate obtine decat daca elevul ala are totusi un bac sau ceva echivalent acelui bac. E si o problema de lipsa de armonizare si de lipsa de optiuni in fac de stat care nu stiu decat sa produca diplomati, de ex la ce naiba foloseste o diploma de la fac de literatura sau de istorie de la universitate pt cineva chiar capabil de a o obtine (daca rezista la plictiseala a o obtine) care dupa aia nu are ce sa faca cu ea decat poate invatamant, ceea ce lumea nici nu vrea si e si greu, mult mai greu decat a fi diplomat in orice, plus cu sau fara bac.
Tocmai lipsa de opţiuni ne omoară. Foarte adevărat, după ce faci o facultate de acest gen poţi doar să intri în învăţământ, ori profesorii sunt prigoniţi. E bine ca masele să nu aibă prea multă şcoală, fiindcă sunt mai uşor de manevrat. Iar spre acest deziderat tind toţi politicienii. Actuala stare de lucruri le convine, iar totul va merge din rău în mai rău. Nu ştiu dacă bulibăşeala asta din învăţământ este programată sau urmarea firească a incompetenţei, cert e că a ieşit bine pentru toţi politicienii.
Si mie mi-ar placea sa-mi permit luxul de a obtine diplome universitare in istoria artei, de exemplu, da chiar de la Universitatea din Bucuresti, aia cu nasul pe sus, (desi preferabil totusi de la Oxford), chiar masterat si doctorat, nu numai bachelor, si eu avand bac din sectorul 2 calea imi e deschisa pt asemenea studii chiar reputabile (desi la Universitate ar fi mai ieftin decat la Oxford, dar hai ca poate obtin o bursa de la hrh elisabeth 2, ca dansa mi-a mai oferit ajutoare si in trecut, desi am chiulit de la cursul finantat de dansa si am stat in parc si de vorba cu niste australieni la un pub in loc sa obtin o diploma, chiar daca nu era nici de la oxford nici in istoria artei, ci o simpla patalama birocratica, insa poate mi-au mai venit mintile la cap de atunci), insa totusi asa catre 27 de ani am inceput sa ma simt cam nu stiu cum sa tot fiu subventionat de diversi contribuabili asa ca student si mi-am zis ca e mai bine sa fiu subventionat ca om al muncii, cu gandul ca poate apuc sansa de o pensie, ca sa pot sa ma duc si eu sa studiez asa de placere si istoria artei la Universitate dupa ce ies la pensie. Invatamantul superior este un bussiness plus este in acelasi timp si o schema de ajutor si suport social, si tocmai asta nu pare a dori sa auda acea Universitate, dupa parerea mea.
După ce ieşi la pensie, în România, cel puţin, ai doar grija zilei de mâine. Indiferent de aspiraţiile tale de acum, atunci vei lupta doar pentru supravieţuire, nu-ţi vor fi de ajuns puterea, pofta şi finanţele necesare de a studia ce doreşti. Aşa că, dacă ai posibilitatea,fă acum ce doreşti.