Drumul era din ce în ce mai lin. “Doamne, eu conduc acum”, îmi spuneam. Parcă nu trebuia să fac nimic. Mașinuța începea să… plutească. Aceasta era o Toyota Yaris, pe care am îndrăgit-o din momentul în care mi-a zâmbit ștrengărește din parcarea distribuitorului.

În prima zi eram beat de bucurie. Bietul meu cățel era nemâncat și tot scheuna pe lângă mine. Ce-mi păsa! Aveam o bijuterie pe patru roți, roșie, numai a mea!

Cochetam cu gândul de a-mi lua modelul Yaris de multă vreme. Toyota, ce să zic, jos pălăria! Însă când a apărut modelul Yaris hibrid, parcă era făcut special pentru mine. Era perfect, era sublim, era tot ce-mi doream! Însă nu mi l-am putut permite imediat. Ce bine ar fi fost să crească banii în copac…

Mi-aş fi luat zeci de Yaris, fiecare cu câte o culoare diferită. Una roșie, pentru călătorii, una verde, pentru picnic, una roz, pentru zilele mohorâte de toamnă, una galbenă, pentru vacanța pe litoral, una albastră, pentru zilele în care eram trist… Îmi făcusem zeci de gânduri!

În sfârşit, ziua fericită a sosit. Îmi puteam permite un Yaris! Unul roșu. Roșu ca sângele, roșu ca buzele iubitei mele, roșu ca furia de năstăvilit. Culoarea perfectă!

Cu mâinile tremurânde am reușit să formez numărul distribuitorului, ținut cu sfințenie în portofel, într-un buzunărel ascuns. A răspuns o duduie. Credeți că m-am calmat? De unde! Eram transpirat tot, mi se împleticea limba în gură…

– Sărut mâinile! am grăit, într-un final.

– Bună ziua, bun venit la Toyota! Cu ce vă putem ajuta?

– Un Yaris aş vrea! Acum!

– Toyota Yaris? Cum să nu!

– Există? Pot veni să iau maşina?

– Vă așteptăm!

Nu știu cum am închis telefonul, cum m-am încălțat și cum am ajuns la reprezentanţa Toyota. Efectiv, parcă e o gaură neagră tot ce s-a întâmplat după “Vă așteptăm!” şi până când mi-am zărit fericirea în parcare, zâmbindu-mi! Atunci am înțeles de ce sloganul modelelor hibride Toyota este: “Plutești, nu conduci. Redescoperă lumea dintr-un hibrid!” Nu-i aşa că viaţa-i frumoasă?!

Am dat banii, n-am mai stat să mă uit la acte. M-am suit în mașină și am început să plutesc. Eram într-un Yaris hibrid! Și nu unul oarecare, ci chiar al meu! Nimeni nu mi-l putea lua. Am semnat actele după multe stăruințe ale distribuitorului. Ah, cine era tanti de-mi umbrea fericirea cu niște hârtii?

După ce am terminat cu toată hârțogăraia, am plecat. Conduceam liniștit, parcă voiam să vadă toți ce bijuterie am! Conduceam ușor, de parcă aş fi călcat pe ouă.

– Poți claxona cât vrei! îi murmur şoferului din spatele meu. Să știe cu toţii, taxiuri, mașini anoste, prostii! Eu sunt în culmea fericirii!

Și, conducând, mi-am dat seama că parcă plutesc! Mașinuța se manevra singură, drumul mă ducea către aventură! Acesta era gustul libertăţii!

– Tiririp, tiririp!

“Ce claxon enervant!” mi-am spus.

– Tiririp, tiririp!

Mă uit atent în oglindă. Ceva mare, alb. “Ce-o fi asta?” mi-am pus.

– Tiririp, tiririp!

Claxonul devenise extrem de enervant. Am vrut să scot mâna pe geam să-i fac semn să mă depășească, însă… am dărâmat ceasul deșteptător de pe noptieră!

Comments

comments