Ai avut vreodată impresia că pantofii pe care i-ai încălțat au personalitatea lor, pe care și-o exercită ducându-te pe drumuri de ei alese? Mie așa mi se întâmplă uneori. Fără să realizez, ajung în locuri la care nu mă gândisem nicio clipă. Să fie vorba despre obișnuință, de niște gesturi intrate în rutină, de rute alese cândva care îmi revin brusc în memorie? Dar nu fac în mod conștient pașii pe un anume drum. Rămâne o singură posibilitate: încălțările mă poartă pe unde doresc ele, fiindcă pantofii mei au propria lor voință!
Mă întreb dacă toate perechile mele de încălțări aleg în locul meu locurile prin care ajung. Am multe perechi de încălțări, poate mai numeroase decât femeile. Cu siguranță, mai multe decât soția mea. De ce mi-am cumpărat cu regularitate noi și noi încălțări? De ce nu? “Fiindcă nu mai am loc în debara de pantofii tăi”, mi-ar răspunde soția mea.
Desigur, nu fac precum fostul președinte Băsescu, atunci când era cât pe ce să se ciocnească pe culoarele Parlamentului cu o jurnalistă, pe care a întrebat-o din mers, cu dojană: “De ce nu te uiți pe unde mergi?”, iar aceasta i-a răspuns: “Dar dvs. de ce nu mergeți pe unde vă uitați?”. Poate că pantofii celor doi aleseseră pe unde să meargă.
Într-o dimineață de sâmbătă, mi-am luat consoarta de mână și am plecat la plimbare, lăsându-mi încălțările să ne poarte pe unde or vrea. După o vreme, am ajuns la Curtea Veche, în apropierea sediului editurii la care lucram. Eram aproape de serviciu într-o zi liberă. Am intrat în biserica Sf. Anton, cea mai veche din București. După ce ne-am rugat, am pătruns în Hanul lui Manuc, unde am comandat câte o plăcintă cu carne.
Apoi, am ajuns pe jos în Piața Romană, unde am băut o cafea, pe lângă florăria domnului Basile, de la care cumpăram aranjamente excepționale, după care am apucat-o pe bulevardul Elisabeta, apoi pe Occidentului, după care am trecut prin Buzești și, în fine, am ajuns acasă, în apropierea Gării de Nord.
Asta a fost cu ani în urmă. Editura și domnul Basile nu mai există, iar noi ne-am mutat de acolo. Orașele noastre au un farmec aparte, dar nu știm să le popularizăm, pentru ca străinii să dea buzna. Până să nu mai aveți loc de turiști, lăsați-vă pantofii să vă poarte pe străzile și prin parcurile orașului vostru. N-o să regretați.
Unii pantofi mi-i cumpăr fiindcă au o culoare deosebită, care se asortează cu o anume ținută. Alții au un model seducător sau sunt confecționați dintr-un material anume. Știu pentru ce mi-am cumpărat fiecare pereche în parte.
De exemplu, am auzit de noile colecții de pantofi Ecco Cool. Am dat de niște pantofi sport pentru barbati ECCO COOL. Cei ochiți de mine sunt cu adevărat cool, având un design ca și numele pe care îl poartă, pantofi sport-casual barbati ECCO Cool 2.0 (Albastri/ True Navy).
Par a fi comozi și sunt din materiale de ultimă generație: piele de excelentă calitate, material textil care absoarbe umezeala, lăsând piciorul să respire. Branțul e anatomic, din spumă de PU, absoarbe șocurile și pot păși confortabil. Sunt impermeabili, iar canalele de aer asigură o aerisire optimă. Talpa din TPU foarte flexibilă are un aspect deosebit, cu tuburi de ventilare.
Probabil că nici n-o să-i simt în picioare. Sunt asemănători cu pantofii sport Ecco Cool pe care îi poartă Tudor Chirilă în clipul de pe Facebook, Bucureștiul meu cool. Powered by ECCO. Și, mai mult ca sigur, în unele zile, pantofii mei Ecco Cool vor lua comanda și vor hotărî pe unde să mă ducă.
Când ne plimbăm, soția mea crede că o duc să vedem niște locuri frumoase și “ca să luăm aer”. Habar n-are că numai pantofii mei știu pe unde o luăm. Rămâne secretul nostru: ce bărbat aș fi eu, dacă nu știu pe unde merg?! Și îmi duc și soția nu știu pe unde…
