M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.
Adelinailiescu s-a reîntors din Italia şi ne împărtăşeşte câteva impresii de călătorie: „Mai întâi, să nu credeţi că am fost la plimbare sau la shopping (dacă se exclud magneţii de frigider şi bomboanele), ci am fost în vizită de lucru la un mare spital de lângă Verona, la San Bonifacio. E un spital nou, impunător, cum nu cred că vom construi noi în următorul secol…
…Am avut program cam de cazarmă, cu trezire la 5:30 şi întoarcere la hotel pe la ora 20:00… Bre, aşa mâncare ciudată, proastă şi puţină ca-n Italia, n-am văzut! Paste dimineaţa, prânz şi seara, nişte sosuri ciudate, iar ceea ce numeau ei friptură erau, de fapt, nişte salamuri feliate transparent sau nişte fleicuţe de vită aşa de subţirele, încât, dacă le rulai, cred că aveau grosimea unei ţigarete… Dacă mâncare n-a prea fost, a fost din belşug vin! …Ăia nu cred să bea apă pe-acolo”.
Mixy ne arată cum s-a descurcat la serviciu fără pic de apă: „Un afiş străjuieşte intrarea pe câmpul muncii: ‘Din cauza unor lucrări de modernizare, apa se opreşte între orele’… Dacă se umflă vezica, trebuie să merg la toaletă, unde restul colegilor îşi vor lăsa pipilicii unul peste celălalt… mai bine nu mă mai hidratez. Zis şi făcut. După o jumătate de oră, cafeaua băută acasă îşi cere drepturile, astfel că mă trezesc căutând pe Google ‘capacitate vezică urinară’: …la femei, 500-600 ml.
Prima nevoie de a urina este resimţită la 150-200 ml de urină, iar nevoia imperioasă apare când vezica atinge capacitatea maximă. După o oră, nevoia imperioasă se transformase însă în chin. Nu-mi venea să cred ce ravagii putea face o amărâtă de ceaşcă de cafea! Trecea timpul, ochii mei începeau să iasă uşurel din cap şi mă munceam să pricep de ce nu uit de nevoia de a mă uşura”.
Meriuţă Cornel s-a săturat de second-hand: „Peste tot pe unde întorci capul, vezi doar second-hand… Numai în ultima săptămână în orășelul meu s-au deschis vreo 3 magazine de genul acesta. Și lumea le-a primit cu bucurie. A devenit normal să ne îmbrăcăm și să ne încălțăm cu ce nu mai poartă alții. A devenit un semn de mândrie afirmația: ‘Mă îmbrac de la second!’…
Acceptăm mult prea ușor gunoaiele altora în viața noastră, și ne mai mirăm de ce am ajuns să ducem o viață la mâna a doua. Am devenit o imensă groapă de gunoi, și la propriu, și la figurat… Am devenit oameni second-hand, ba nu, corect este: oameni de mâna a doua!”
Questioare ne descrie cum nu i-ar plăcea să fie partenerul ei: „Un deal breaker într-o relație este un ceva pe care unul dintre parteneri îl are/face și care îl deranjează atât de mult pe celălalt încât se va gândi la despărțire… Pentru mine un deal breaker este… să locuiască cu părinții la 25+ ani. Da, mi se pare ciudat ca bărbat să nu îți dorești independența și să fii dependent de părinții tăi…
Un alt deal breaker ar fi lipsa job-ului. …Sunt de părere că un bărbat inteligent n-o să fie prea mult timp șomer… Bârfa. …Ştiți voi citatul ăla arhicunoscut: ‘Mințile inteligente discută idei, cele medii discută evenimente, iar mințile scurte discută oameni’. Ei, cam pe principiul ăsta m-am ghidat eu… Lăudăroșii. Și ăștia sunt pe lista mea neagră… Și încă un miiiic amănunt: încălțămintea murdară și unghiile neîngrijite”.
Luiza Daneliuc ne spune cum să scriem când nu ştim despre ce: „Creaţi-vă emoţii! Emoţii pozitive, emoţii negative… Emoţiile aşternute pe hârtie sunt calea cea mai sigură către o scriitură interesantă. În unele cazuri, din păcate, din ce în ce mai frecvent (o fi vârsta?), lucrurile şi întâmplările nu îmi mai trezesc niciun sentiment, nicio emoţie, nicio reacţie… Şi atunci încerc să îmi creez emoţiile singură…
O ceartă, o supărare îmi creează emoţii, deşi… pentru a transforma un lucru negativ într-o scriitură, îţi trebuie un anume gen şi cantitate de energie… Emoţiile negative umane sunt de cele mai multe ori foarte intense şi puternice, ceea ce poate fi foarte util unui scriitor… O bucurie, cea mai mică bucurie se poate transforma într-o postare. Un ou Kinder sau un tub de Bonibon. Sau serialul preferat”.
Spanac ne sfătuieşte spre ce meserii să ne îndrumăm fiii: „Dacă, Doamne ferește, observați că fiul dvs. are o afinitate deviantă către matematică, fizică, geografie sau chimie, dați-i peste mâini! Aruncați-i toate materialele acelea inutile. Sau, cel mai corect, obligați-l să le arunce singur în foc, forțându-l să privească… Să zicem că va deveni as în matematică. Va pleca în America, îl vor lua ăia de la MIT. Va primi salariu de 4000 de dolari lunar. Bătaie de joc, o ofensă adusă României!
Vă voi arăta… cele 3 meserii pe care ar trebui ca fiul dvs. să le urmeze. Fotbalist… Ideea e să reușească să lovească de 3 ori mingea din 5 încercări. Dacă reușește performanța asta, viitorul (lui) e asigurat… Manelist. Nu râdeți! Îți poți permite mașini de peste juma’ de milion de euro… Fă-ți copilul popă! …Așa s-a înrădăcinat ideea, că dacă dai mai mulți bani la biserică, vei prinde un loc mai în față la Dumnezeu”.
Spor la treabă cu noua rubrică.
Mulţumesc! A ajuns la numărul 28.
Mulțumesc pentru recomandare.
Cu plăcere!
Multumesc ca ai recomandat articolul meu! 🙂
Nu-i vina mea, tu m-ai stârnit!
A minute saved is a minute earnde, and this saved hours!