M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Simona Niculescu şi-a actualizat scrisoarea deschisă către preşedintele României: „Domnule… Traian Băsescu… În calitate de cetățean al acestei țări, nu vă rog, VĂ SOMEZ să vă deplasați imediat la Pungești, Vaslui, România, unde veți constata că cetățeni ai României sunt împiedicați să se deplaseze prin localitate, copiii să meargă la școală … Jandarmeria Română a pătruns ILEGAL în plină noapte pe un teren privat, a legitimat oamenii și a ridicat CU FORȚA cetățenii acestei țări cărora ulterior li s-a întocmit dosar penal…

La această epistolă mi-ați răspuns cu o limbă de lemn pe care comuniștii ar invidia-o. Ați trimis spre cercetarea abuzurilor denunțate ACELEIAȘI instituții care de fapt comite aceste abuzuri, și anume Ministerul Afacerilor Interne, de care aparține Jandarmeria Română… Jandarmii… au bătut cu bestialitate ROMÂNUL dvs., pentru a-l abandona pe marginea drumului… O mână ruptă, craniul spart și vădita stare de inconștiență nu au mișcat conștiința bătăușilor plătiți din banii NOȘTRI, ce apără alte interese, poate și ale dvs.”.

Adelinailiescu se laudă că îi citesc scrierile de pe blog persoane din întreaga lume: „Deschid panoul de control al blogului şi mă bucur ca un copil. Aş putea chiar să aplad cu o mână, în timp ce cu cealaltă tastez. N-am umblat eu prin lume… dar slova mea chiar circulă. Am un sentiment straniu când mă uit din ce colţuri îndepărtate îmi vin cititorii. După ce nu mi-am mai încăput în piele de mândrie că mă citeste cineva din Qatar şi Malaiezia, acum am alte motive să mă umflu în pene…

Am câte un admirator secret în Afganistan şi Pakistan. Deci dacă voi primi un colet-cadou de acolo, o să anunţ întâi geniştii că nu-s sigură dacă e ceva de kaşmir sau ceva centură cu dinamită. E posibil sa fiu sub monitorizarea Al Qaeda, în vederea recrutării… O altă locaţie care mă impresionează e Gibraltar. Apare aproape zilnic, nu cred să fie doar un spam… Ce să mai zic de Emiratele Arabe? Mă gândesc să pun taxă de lectură plătită în cămile”.

Răzvan Ianculescu ne povesteşte despre lecţia de marketing învăţată unde ne aşteptăm mai puţin: „Piaţa Sudului a devenit un adevărat nod comercial…, un colţ de rai pentru afaceriştii mai mici sau mai mari… Şosetele se vând doar la ofertă. La început au fost şase perechi la 10 lei. Pentru că nu mai făceau faţă cererii, fetele au ridicat puţin preţul…: 10 lei cinci perechi de şosete. Şi strategia de marketing s-a dovedit a fi una perfectă, câştigătoare. După câteva luni preţul a crescut din nou, patru perechi, 10 lei…

Unii vând telefoane, dar nu pe ascuns, aşa cum se face în alte părţi. La Piaţa Sudului telefoanele sunt expuse frumos pe cutii de carton. Interesant este faptul că niciodată nu au preţurile afişate. Şi contrar celor scrise de englezii ce se vor economişti, preţul nu se formează la intersecţia cererii cu oferta. La piaţa Sudului, afacerile înfloresc pentru că preţul telefoanelor se face pe loc. În funcţie de cum miroşi, cum vorbeşti sau cât de bine eşti îmbrăcat”.

Vienela ne propune un titlu dubitativ: Poate că da, poate că nu. „Nu am fost și probabil nu voi fi niciodată putred de bogată. Nu știu dacă e bine sau rău, însă un eveniment din ultimele zile, pe care l-am urmărit pe furiș, mi-a arătat cât de greu este să trăiești întrebându-te dacă cei care ți se alătură pe drumul vieții te plac pentru că ești un tip ok sau pentru că ai banii care lor le lipsesc… Oare pot exista prietenii adevărate între oameni din clase sociale diferite?”

Adriana Şandru, pe care am descoperit-o de curând, ne prezintă felul de a se răzbuna al femeilor, diferit de cel al bărbaţilor: „Cu siguranţă, aţi auzit de femei care au tăiat hainele iubiţilor, le-au ars cărţile preferate sau au şters din grila de programe a televizorului postul preferat al individului. Dar ştiu sigur că aţi auzit şi de bărbaţii care trimit sms-uri de ameninţare, sună la două noaptea să declare că nu mai au nevoie de tipa în cauză sau care îţi fură cheia din poşetă şi îţi dau afară din casă geamantanul.

…Bărbaţii sunt orgolioşi… Sunt reci şi calculaţi, nu dominaţi de sentimente, aşa ca noi. De-a lungul relaţiei au avut grijă să îţi identifice punctele slabe şi sensibile, şi să le păstreze în minte pentru a ataca eficient… Femeile, în schimb, după ce au fost părăsite, au nevoie de cel puţin 3 luni să plângă în voie, să caute explicaţii, să vadă unde şi dacă au greşit, să se gândească la găsirea unei soluţii… şi să încerce să treacă peste. De abia după aceasta perioadă, se gândesc şi ele, dacă se mai gândesc, la răzbunare”.

Comments

comments