Recomandările săptămânii

caine la laptop 1De peste un an, am înfiinţat rubrica duminicală permanentă „Recomandările săptămânii”, în care atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul propriu are un rol marcant. Totuşi, asta nu înseamnă în niciun caz că îmbrăţişez parţial sau în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Sf Bacterie ne povesteşte cum a descoperit neamţul România: „A văzut la televizor reclama aia cu frunza… şi a început să creadă că România e raiul Europei. Hans… a cunoscut-o pe Mary… şi după două luni l-a convins pe neamţ să se mute în România. A vândut Hans tot… şi s-a hotărât să îşi deschidă o mică afacere în satul de baştină a femeii… Inaugurarea s-a făcut într-o zi de luni şi la ea au participat primarul, popa şi câţiva consilieri locali beţi mangă. Panglica a tăiat-o prefectul judeţului şi apoi au mers la cârciumă cu tot satul.

Marţi dimineaţa la ora cinci, Hans… aştepta nerăbdător sa vină muncitorii. Până la ora opt nu a venit nimeni… S-a încruntat Hans, dar i s-a explicat că la inaugurarea unei afaceri aşa serioase e obiceiul să se petreacă cel puţin trei zile! (…) Miercuri a venit la muncă un singur bătrân, care i-a cerut un avans la salariu… Joi dimineaţa era pustiu la fabrică… În ziua respectivă era sărbătoare şi era lăsat din străbuni să nu se lucreze, că altfel li se stârpesc caprele… Vineri era zi de post, aşa că la fabrică au venit doar doi beţivi care au reuşit să dea foc la o remorcă”.

Cristian China Birta îi mulţumeşte lui Robin Williams: „…În cercul meu de prieteni şi de amici, când ne adunăm la o tovărăşească de aia lungită cu bere şi tot ce mai trebuie, de multe ori unul din subiectele pe care discutăm… este filmul preferat. Şi, pe cale de consecinţă, ajugem la actori care ne plac imens. Eu, de regulă, stau şi ascult. Până la un moment dat. Când zic: Dar de Robin Williams nu ziceţi nimic, măh? De regulă, sunt întâmpinat cu zâmbete condescendente pe sistemul da, e ok, dar până la actor mare.

Şi încep: Hook. Ah, da, foarte tare rol! Mrs. Doubtfire. Pfoai, de senzaţie cum a putut juca! Good Will Hunting. Daaaaaaa! The Birdcage. Extraordinar cât de real putea fi în rolul de homosexual! Jumanji. Excelent! Dead Poets Society. Aici deja lumea nu mai zicea nimic… Good Morning, Vietnam. Toţi dau din cap a aprobare respectuoasă… Şi mereu există cineva care pune punctul pe i: The Fisher King. Moment în care simt că toţi cei din jurul meu au realizat trecerea de la actorul ăla simpatic la Robin Williams cel genial”.

Adelinailiescu evocă visele de adolescent: „…Uitându-mă zilele acestea pe lista ‚urmăritorilor’ (cărora le fac smerită o reverenţă) am descoperit un cititor mai… altfel. Mai întâi fiindcă are doar 12 ani şi apoi fiindcă are blog! Fraţilor, cum e să ai blog la 12 ani? Mai ţineţi minte cum eraţi voi la vârsta aia?

Primul gând, când am făcut descoperirea, a fost ‚La naiba, trebuie sa nu mai înjur, mă citesc şi copiii!’ Apoi m-am gândit cam ce mesaj trimit eu celor foarte tineri, dacă se rătăcesc pe tarlaua mea. Sper că n-am incitat vreodată la lucruri rele, chiar dacă un pic de anarhie îmi cam zvâcneşte prin vene; şi sper că n-am făcut greşeli gramaticale prea mari, cât să influenţez negativ rezultatele sesiunilor viitoare de bac!”

Radu Herjeu crede că e un bou: „Perioada mea de glorie în televiziune a fost în anii 1996-1997… Într-o săptămână…, Antena 1 difuza 4 emisiuni realizate de mine. Pe lângă cele 5 Observatoare prezentate de luni până vineri… Eram plătit exact cât colegele cu care prezentam Observatorul. După mult timp, am îndrăznit să deschid subiectul în faţa directorului de atunci al Antenei. M-a privit amuzat şi mi-a spus “dar nu te obligă nimeni să le faci (emisiunile în plus)!” Mi-a-nchis gura, dar am continuat să le fac fără niciun ban. Eşti un bou, veţi spune! Da, ştiu, am afirmat-o şi eu mai sus.

M-am gândit la toate astea după ce-am aflat ce simplu se câştigă azi banii. E suficient să scrii 4 articole pentru un ziar/site şi te trezeşti cu 28.000 de euro în cont (cu vreo 40% mai mult decât am câştigat eu, adunat, în TOŢI cei 10 ani de Antenă). Sigur, pentru asta nu trebuie să creezi ceva deosebit, trebuie doar să fii purtător de cuvânt al preşedintelui”.

Spanac ne prezintă câteva meserii ciudate în lumea largă: „Clovn la înmormântări. Principala obligație a clovnului funerar era aceea de a se îmbrăca la înmormântări cu hainele decedatului şi de-a se maimuţări în jurul sicriului, pentru a stârni râsul rudelor îndurate… Groom of the Stool. În primii ani de domnie ai regelui Henric al VIII-lea, acest titlu era acordat piticului curţii… Nou lui job? Acela de-al şterge pe rege la fund, după defecare…

Împingător de oameni în metrou. În Franța şi Japonia, în marile guri de metrou, traversate zilnic de milioane de oameni, sunt adesea angajaţi diverşi inşi pentru a împinge lumea în metrouri. …Metrourile ar avea întârzieri dacă ar sta după fiecare om care se moşmondeşte… Este plătită să testeze… jucării sexuale! Britanica Nat Garvey (24 de ani) zice că este una dintre cele mai fericite femei. E plătită cu 2.000 de lire sterline pentru a testa jucării sexuale”.

Comments

comments

2 Comments

  1. Rudolph Aspirant 17/08/2014
    • Javra 17/08/2014

Leave a Reply