M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan,  „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări care au apărut în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Addicted ne spune bancul vieţii şi concluzionează: „…În primii 20 de ani mâncăm, dormim, ne jucăm şi ne distrăm. Următorii 40 de ani muncim ca vitele în soare, ca să ne întreţinem familiile. După care ne maimuţărim timp 10 ani, ca să ne bucurăm nepoţii. Iar ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei lătrând la toată lumea.”

Mixy ne povesteşte cum căuta pe net vânzări terenuri şi s-a pomenit visând la niscai lenjerie sexy: “Mie mi se părea că lenjeria sexy e o lenjerie niţel deochiată cu niscai dantelă pe ea… Navigam de la o pagină la alta, până am ajuns la concluzia că vreau şi nişte pijamale de vară. De la pijamale de vară n-a mai fost decât un pas până la pijamale sexy… Imaginaţia în materie de lenjerie sexy nu are graniţe…”

“De exemplu, am văzut nişte costumaţii cu plase în care, la cum mă ştiu de împiedicată, mă văd fedeleş încurcată în ele ca-n năvoadele pescăreşti! …Mă minunam ce fantezii poate născoci mintea umană, când aud două exclamaţii: cea de uimire a fie-mii şi cea de surpriză plăcută a lui Mixu… Dacă ar şti el că-mi cumpăr pijamale!”

D-Petre îşi spune părerea despre candidatura lui Gică Popescu la preşediţia Federaţiei Române de Fotbal: „Respect performanţele sportive ale lui G.P. şi ale colegilor lui din generaţia de aur, dar nu cred că în fruntea FRF îşi are locul un condamnat în Dosarul Transferurilor (chiar dacă este o condamnare cu suspendare)… Domnule Gheorghe Popescu, dacă vreţi performanţă şi aveţi respect pentru România, e mai indicat să vă retrageţi din viaţa publică şi să vă rezumaţi la afacerile personale”.

O fată ne înfăţişează trei dintre divele sau modelele deformate produse de televiziuni: “Teo Trandafir, o damă bine, inteligentă şi perspicace… Uşor, uşor, în emisiunea ei şi-au făcut loc monotonia, vulgaritatea, manelele şi glumele răsuflate”.

“Mihaela Rădulescu… s-a tăvălit… într-un conflict cu o altă duduie…, care făcuse indiscreţia de a se mărita cu fostu-i soţ… Acum Mihaela nu mai are ce face şi se atârnă de cea de mai sus, acuzând-o că s-a manelizat, şi… se dezbracă pe Facebook.”

“Andreea Marin… cucerea inimi sensibile. Emisiunea nu a mers la nesfârşit, publicul s-a prins că-i regizată… aşa că aceasta s-a măritat cu fostul soţ al Mihaelei… Şi ea a divorţat şi şi-a vândut despărţirea pe tarabă… îşi face un iubit mai tânăr, ca nu cumva să fie mai prejos decât eterna-i rivală.”

EdituraMateescu opinează că ai noştri tineri la closet învaţă, descriindu-ne limbajul liceenilor: În rebela mea tinerețe m-am „hidratat” cu tot felul de prostii, am înjurat… Așa era generația mea. Și i-am înțeles mereu pe nebuni, pe introvertiți, pe excentrici, pe cei care erau ALTFEL.

Dar ceea ce au văzut ochișorii mei zilele trecute, în autobuzul 301, a îngrozit toți dracii din mine… La stația Academia de Poliție s-au năpustit ca sălbaticii aproximativ 20 de elevi de liceu. Fete și băieți de 14-15 ani… Urlete, trânteli, bocăneli, înjurături crâncene, cum n-am auzit vreodată… „Făăăă, să moară mă-ta-n sculament!”… „Să te f… viermii!” etc. Cam așa…

Ce se va alege dintr-un astfel de tânăr? Fetele astea… ce meserie or să practice? …Am cunoscut boschetari, bolnavi de SIDA, drogați aflați pe ultimul drum și chiar criminali, care sunt mici copii pe lângă grupul ăsta otrăvit din 301.

Adelinailiescu a fabricat un ghiudem infracţional: “Mă intitulez Esmeralda Ghiudem şi profit de şansa de oportunitate să stau unpic de vorbă în monolog cu voi… Mam uitat şi eu pe-aicea să văd ce fel de lume ie şi de care sexe, că pentru mine sexul chiar e important, aproape la fel de important ca cardul din portofel. E binişor, văd ca e şi bărbaţi destuli, asta înseamnă că nu mai sunt razboiuri multe pe planetă, că aşa mia spus mie un om înţelept şi care citea mult căci era vânzător la un chioşc de ziare: e război, nu e bărbaţi, nu e război, e bărbaţi! …Eu zic să nu mai citiţi, că cititul daunează grav sănătăţi”.

Comments

comments