Cea mai aşteptată sărbătoare a anului e, fără îndoială, Crăciunul. De ce cu toţii îl aşteptăm pe Moş? Atunci oferim şi primim cadouri de la cei dragi. Ne face fericiţi bucuria celor cărora le dăruim. Deşi se spune că Moş Crăciun a fost inventat, copiii cred în existenţa lui. Dacă-i aşa, aş scrie şi eu o scrisoare către Moş Crăciun.
„Dragă Moşule, adulţii spun că ai fi fost conceput de nu ştiu ce firmă de băuturi răcoritoare. Cică n-ai locui în Laponia, cum cred mulţi, ca şi premierul finlandez, Jyrki Katainen, care a declarat: ‘Mineralele şi metalele noastre valoroase sunt localizate mai ales în nordul Finlandei, iar natura Laponiei este foarte fragilă. Şi Moş Crăciun locuieşte în Laponia şi nu-l putem deranja cu minele noastre’.
Nu se poate să nu crezi ce spune un prim-ministru, chiar dacă e politician, ceea ce zice-se că ar fi sinonim cu mincinos, ca să nu zic mitoman, că s-ar putea simţi jignit. Mitomania este o boală psihică ce se caracterizează prin tendința de a denatura adevărul. Aşa spune DEX-ul. Ori nu-mi pot permite să afirm despre politicieni că sunt bolnavi psihic, ci doar că nu-i iubesc, ca nimeni în ţara asta, fie vorba între noi. Prin Parlament, oamenii îşi fac singuri cadouri: buget, maşini, salarii, secretare, toate frumoase. Da, au un simţ estetic dezvoltat. Dacă totuşi treci pe acolo, dă-le minte şi un pic de ruşine.
Dar nu vreau să-ţi să-ţi stric dispoziţia, scriindu-ţi de politicieni. De multe ori te-am văzut înfăţişat cum cobori pe horn. Cum de nu-ţi arzi nădragii în timp ce faci pe cascadorul? Şi să ştii că mulţi copii locuiesc la bloc. Să nu spui că vii pe ţeava de calorifer, că nu te crede nimeni. Pe acolo a înţepenit de frig şi agentul termic.
Moşule, te-am văzut făcând reclame, dar niciodată vreunei mărci de aparate de ras. Se poate aşa ceva? Să ştii că şi bunicul meu e bătrân şi poartă pemperşi. Tu n-ai incontinenţă urinară? Ar fi foarte bine să nu fii bolnav de nimic. Că dacă te internezi într-un spital de la noi, te duci cu o boală şi te întorci acasă cu două.
E bine că ai mijlocul de transport asigurat. Dacă ar trebui să mergi cu tramvaiul, n-ai împărţi prea multe daruri, iar călătoria cu metroul se scumpeşte şi în curând o să coste cât taxiul. Aşa că de asta-i bine că ai sania ta. Numai să ai grijă la viraje, că dacă o să cazi şi o să-ţi rupi piciorul stâng, medicii noştri ţi-l operează pe dreptul, cu toate că te ştiu darnic şi le-ai da dreptul într-un plic… Dă-le, Moşule, pricepere şi omenie!
Vreau şi eu un cadou, dacă mai ai curaj să treci prin România: o carte. Asta aş vrea, dacă n-ai fericire, sănătate şi joburi de împărţit”.
Sa inteleg ca tu n-ai citit povesti si povestiri cand erai mic?? 🙂
Am ajuns sa ma rog sa se termine cu SB-ul asta…
Pe astea nu-mi amintesc să le fi citit.
Aveam un unchi care citea colecţia Traista cu poveşti, aşa că ce te miri? Bine, unchi prin alianţă, dar poate-i molipsitor…
Frumos acest punct de vedere, sunt fericit ca l-am remarcat si citit. Felicitari pentru acest articol aparte ce compune cerinta de curtoazie.
Mos Craciun as vrea sa te rog ca anul acesta vreau un telefon IpHome multumesc
Moşu’ intră cu regularitate pe blogul meu, ca să adune comenzile. Aşa că poţi fi liniştită…
Aha, ce cadou imi faci???
Păi trebuie să comanzi, că-i ca la mustărie. Era şi un banc aşa.
Un individ telefonează la casa de comenzi:
-Alo, domnişoară, aveţi picioare de porc?
– Da, domnule!
– Aveţi şi cap de porc?
– Sigur, domnule!
– Mă, da’ urâtă mai eşti, auzi?!
@Monica, prefer orice carte, dacă nu-mi poate aduce fericire, sănătate şi un job ca lumea…
J… ce-ar fi să scrii tu cartea aia despre fericire, sănătate şi joburi? 😉
Promit că o citesc… între pauzele dintre cele trei joburi actuale. 🙂