Ieri mi-a dat un telefon cumnatul meu, Ştefan, devenit de curând tătic, sora mea, Mădălina, născând un băieţel. Mi-a spus că vrea un sfat urgent şi că trece pe la mine. Aşa că într-o jumătate de oră intra pe uşa locuinţei mele. A intrat abrupt în miezul problemei, spunându-mi că nu ştie cum s-o determine pe soră-mea să nu mai culce copilul cu ea. M-am gândit că avea dreptate, şi un bebeluş trebuie să aibă pătuţul lui.
Nepoţelul meu, Ionuţ, tocmai produsese prima mică dramă. Maică-sa voia să-l aibă cât mai aproape şi dormea cu el în braţe. Soţul ei fusese exilat pe o canapea prea puţin confortabilă şi voia să mă întrebe ce soluţie văd pentru ca el să doarmă cu nevastă-sa. Bineînţeles că aveau nevoie de un pătuţ pentru Ionuţ, care va dormi aşa cum doreşte el, nu cum îi impune maică-sa. El se va obişnui să doarmă fără mamă, iar cumnatul meu va putea reveni în patul conjugal.
A fost mai simplu decât mă aşteptam. Am căutat împreună pe net paturi pentru copii şi am găsit imediat ce ne trebuia. Paturile pentru cei mici pot fi folosite de copii între zero şi chiar 4 ani, ulterior putând fi adaptate lesne pentru juniori. Aşa că şi o investiţie care poate părea mare, face toţi banii, mai ales că bebeluşii, practic, cresc mai ales în timp ce dorm. Mai mult decât atât, pentru a împăca şi capra, şi varza, pătuţul poate fi ataşat la patul părinţilor, mulţumind-o astfel şi pe Mădălina, care îşi va avea odorul în imediata apropiere.
Ştefan n-a stat pe gânduri, comandând imediat un pătuţ bebe junior Moş Ene, cu salteaua inclusă în preţ. Erau şi alte modele, mai ieftine, dar fără saltea, iar cumnatul meu a vrut să nu se complice deloc. Pătuţul e făcut manual din lemn natural, solid şi otopedic, fără niciun strop de adezivi toxici. E colorat cu vopsea pe bază de apă, conform reglementărilor europene şi are trei nivele de înălţime, pentru comoditatea adulţilor. Pătuţul are toate muchiile atent rotunjite, iar salteaua de 7 cm grosime e confecţionată din frunze de cocos şi burete.
În timp ce Ştefan făcea comanda, eu mă gândeam la surpriza surorii mele, pomenindu-se cu un pătuţ despre care nu ştia nimic. Va fi descumpănită. Poate că la început va fi nemulţumită, dar ulterior va vedea că-i mai bine aşa. Ea va dormi în voie, fără teama de a-l vătăma pe cel mic, bărbatul său îşi va recăpăta locul lângă ea şi, în plus, atunci când nu-şi va mai alăpta bebeluşul, Ştefan o va putea suplini peste noapte, încălzindu-i el laptele sau schimbându-i scutecul, ca orice tătic.
No Responses