De nu se mai știe câtă vreme, expresia „a inventat apa caldă” este folosită în sens peiorativ. De exemplu, în romanul polițist „Arhipelagul Mitocanilor” din ciclul San Antonio, Frederic Dard inserează următorul pasaj: „Treceam prin fața unei modeste locuințe de chirpici pe care era fixată o placă de marmură pe care stătea scris: În această casă, marele savant Waicekald a inventat apa caldă în anul 1934”.

Asta se petrecea într-un oraș situat în nu mai contează care insulă din Pacific, în care bunăstarea localnicilor era evidentă prin faptul că fiecare familie dispunea de „un fonograf și un termos”. Adică tot ceva legat de apa caldă, pe care localnicii o produceau arzând lemne, nu cu panouri incalzit apa.

De fapt, apa caldă merită mai multă considerație, pentru că, din cele mai vechi timpuri, folosirea ei este un semn al civilizației. Dar, timp de aproape două milenii, pentru producerea apei calde atât de necesară păstrării igienei, s-a făcut focul – mai întâi cu lemne, iar apoi cu cărbuni. Dar spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost descoperit ceea ce astăzi se numește „efect de seră”, iar un secol mai târziu acest principiu a fost folosit cu succes la producerea apei calde de câțiva inventatori americani.

La începutul secolului XX s-au construit panouri solare similare celor actuale, care s-au bucurat de atenția consumatorilor, doritori să reducă cheltuielile necesare întreținerii locuinței – pentru că apa caldă obținută în cest fel este gratuită, dacă se face abstracție de investiția inițială (care se amortizează la un moment dat). Numai că, în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, combustibilii fosili au devenit atât de ieftini, încât americanii au uitat, pentru o vreme, de panourile pentru încălzit apa.

În alte părți ale globului, însă, aceste dispozitive ingenioase au continuat să fie apreciate. În Japonia, țară deloc bogată în combustibili fosili, care începea cu greu să-și revină după distrugerile provocate de război, paiele de orez erau singura sursă de caldură, iar apa caldă devenise un adevărat lux. Primele dispozitive de producere a apei calde cu ajutorul energiei solare, deși erau primitive sub aspectul concepției, s-au vândut ca pâinea caldă: în anul 1960, peste 1000 de gospodării obțineau apa caldă în acest fel, iar nouă ani mai târziu, numărul acestora s-a ridicat la patru milioane!

Când Japonia și-a construit o impresionantă flotă de petroliere și metaniere de mare capacitate, locuitorii Arhipelagului Nipon au încetat să mai cumpere panouri solare pentru încălzirea apei, dar acestea au reintrat în atenția publicului după cele două crize ale petrolului: cea din 1973 (embargoul impus de țările arabe din OPEC statelor considerate aliate Israelului) și cea din 1979, provocată de instaurarea Republicii Islamice în Iran.

Vânzările de panouri solare pentru încălzirea apei au crescut brusc până la o jumătate de milion de unități pe an și, deși prețul petrolului s-a stabilizat în 1985, se vând și acum 250.000 de unități anual. Astăzi, peste zece milioane de gospodării nipone își produc apa caldă în acest fel. Puteți să urmați exemplul japonez, achiziționând panouri pentru încălzirea apei menajere de la dbsolar.ro!

Comments

comments