Unul dintre cei mai străluciţi scriitor ai acestor timpuri, Gabriel Garcia Marquez s-a născut pe 6 martie 1927 în Aracataca, un sat de munte din Columbia. S-a retras din viaţa publică din motive de sănătate: are cancer limfatic. Ştiind că sfârşitul îi este aproape, le-a trimis o scrisoare de adio celor dragi. Spicuind din această scrisoare dar şi din întreaga sa operă, vă prezint în cele ce urmează câţiva stropi de înţelepciune cu Gabriel Garcia Marquez.

Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi L-aş ruga pe Dumnezeu să-ţi păzească sufletul.

Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe.

Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale, pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată, până la infinit.

Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune “te iubesc” şi aş ignora ruşinat că o ştii deja.

Memoria inimii evită amintirile dezagreabile, exaltându-le numai pe cele plăcute, artificiu graţie căruia reuşim să ne suportăm trecutul.

Dragostea adevărată este o limbă pe care surzii o pot auzi şi orbii o pot vedea.

Nu cunoşteam vicleşugurile seducţiei şi veşnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preţ decât după farmecele lor, şi făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcaţi, de cele mai multe ori, şi întotdeauna pe întuneric, pentru a ne închipui că suntem mai buni. În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite fără îmboldirea dorinţei sau opreliştile pudorii. (Fragment din Povestea târfelor mele triste.)

Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană, dar pentru o persoană eşti întreaga lume.

Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.

Doar pentru că cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubeşte cu toată fiinţa sa.

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Astăzi ar putea fi ultima dată când îi vezi pe cei dragi. Nu mai aştepta, acţionează acum, pentru că s-ar putea ca “mâine” să nu mai vină niciodată şi, cu siguranţă, vei regreta ziua în care nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi în care ai fost prea ocupat pentru a le adresa celor dragi o ultimă urare.

Să-i ţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.

Forţa invincibilă care a împins lumea înainte nu e iubirea fericită, ci aceea neîmplinită.

Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.

Poţi fi infidel, dar niciodată neloial.

Problema căsătoriei este că se termină în fiecare seară după ce faci dragoste şi trebuie să o reconstruieşti în fiecare dimineaţă înainte de micul dejun.

Alta ar fi fost viaţa lor, dacă ar fi ştiut că e mai uşor să eviţi marile catastrofe matrimoniale decât micile mizerii de fiecare zi.

Un bărbat ar trebui să aibă două neveste: una pe care s-o iubească şi una care să-i coasă nasturii.

În anul în care am împlinit nouăzeci de ani, am vrut să-mi dăruiesc o noapte de dragoste nebună cu o adolescentă fecioară.

Cel mai dureros mod de a-ţi fi dor de cineva e să stai chiar lângă el ştiind că nu-l poţi avea.

Niciun bărbat sau femeie din lumea asta nu merită lacrimile tale, iar acela care le merită nu te va face să plângi.

Sexul este consolarea celor care nu au găsit dragostea.

Întotdeauna există un “mâine” şi viaţa ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă cumva greşesc şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar plăcea să-ţi spun cât te iubesc şi că niciodată nu te voi uita!

Nimeni nu-şi va aminti de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-I Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le prietenilor tăi şi fiinţelor dragi cât de importanţi sunt pentru tine. Şi toate astea, azi, pentru că mâine poate fi prea târziu…

Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste!

Nu-i pe lume loc mai trist decît un pat pustiu.

Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oameni… Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada.

Am învăţat că atunci când un nou-născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna. (Marquez are doi fii.)

Am învăţat că un om are dreptul să privească de sus un semen, doar atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.

Sunt atâtea lucruri pe care le-am învăţat de la voi! Dar puţine îmi vor servi cu adevărat, pentru că atunci când ele vor fi aranjate în această valiză care este viaţa mea, din păcate, eu voi fi pe cale să mor.

Dacă pentru un moment Dumnezeu ar putea uita că sunt o păpuşă de cârpă şi mi-ar face cadou o fărâmă de viaţă, aş profita de ea cât mai mult posibil.

Probabil nu aş spune tot ceea ce gândesc, dar cu siguranţă aş gândi tot ce spun.

Aş da valoare lucrurilor nu pentru ceea ce ele reprezintă, ci mai curând pentru ceea ce semnifică.

Aş dormi puţin, aş visa mai mult, ştiind că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem 60 de secunde de lumină.

N-aş lăsa să treacă nicio zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.

Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriţii mei şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.

Le-aş arăta oamenilor cât de mult se înşală gândindu-se că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc atunci când încetează să iubească.

Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare.

Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine odată cu bătrâneţea, ci mai curând odată cu uitarea.

Nu sunt bogat. Sunt un om sărac cu bani, ceea ce nu-i acelaşi lucru.

Vor exista mereu oameni care te vor răni, aşa că trebuie să-ţi păstrezi încrederea şi doar să ai mai multă grijă în cine ai încredere şi a doua oară.

Caută să devii un om mai bun şi asigură-te că ştii cine eşti tu, înainte de a cunoaşte pe cineva şi a aştepta ca acea persoană să ştie cine eşti.

Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeşte pentru că s-a petrecut.

Vârsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simţi.

Lucrul cel mai cumplit la moarte este că e definitivă.

Nouă ne-a fost dată raţiunea, animalelor coada. O afacere foarte proastă să renunţi la un lucru atât de util şi decorativ, pentru a avea în schimb ceva atât de incomod şi superfluu precum raţiunea. Noi am rămas în pierdere.

Niciodată nu recitesc cărţile mele, pentru că mi-e teamă.

Nu cred în Dumnezeu, dar mă tem de el.

În 1982, Marquez a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Cel mai cunoscut roman al său este Un veac de singurătate. Se apreciază că scriitura lui aparţine “realismului magic”.

Din cauza persecuţiilor politice, s-a stabilit în Mexic din 1981. Fratele lui mai mic, Jaime Garcia Marquez, spune că Gabo, cum îl alintă prietenii, e bolnav şi de demenţă: “Are probleme cu memoria. Uneori plâng, fiindcă simt că-l pierd… Încă mai are umorul şi entuziasmul dintotdeauna”.

Update: G.G. Marquez a decedat pe 17 aprilie 2014. Fie-i eternitatea uşoară!

Comments

comments