Lucrurile reintră în normal după uraganul Superblog. Încercăm să bandajăm rănile blogurilor noastre după această crâncenă bătălie. Am fost nevoiţi să ne luptăm cu propriile noastre limite pentru a ajunge la potou. Trebuie să precizez de la început faptul că nu există învingători şi învinşi, fiindcă departajarea a fost făcută de preferinţele oamenilor din juriu, bine intenţionaţi, dar depăşiţi de sarcina încredinţată. Simplul fapt că în aceste condiţii vitrege am rezistat până la capăt, mă îndreptăţeşte să cred că suntem cu toţii învingători.
S-au înscris 270 de bloguri, dar au punctat numai 215. Suntem victorioşi toţi cei care am rezistat până la capăt, vreo 90 şi ceva de aministratori de bloguri, şi ne-am zbătut într-o luptă care, de multe ori, nu era a noastră. Pentru mine a fost un chin, dar pot spune că îmi trebuia o astfel lecţie. Trebuia să lupt cu ignoranţa mea şi a altora, cu limitele mele şi ale altora, pentru a(-mi) demonstra că pot trece peste adversităţi de tot soiul. A fost o probă a răbdării, necedând tentaţiei zilnice de a renunţa.
Unele probe au fost frumoase, te îmbiau să creezi, să fantazezi, să zbori şi să revii în siguranţă cu picioarele pe pământ. Au fost şi probe care se chinuiau să exprime un enunţ cât de cât coerent, când nici sponsorii nu ştiau ce vor, cu corecţii, precizări şi reveniri care semănau a scuze pentru brambureala creată.
Aceştia, foarte buni specialişti în meseria lor, tot respectul pentru efortul depus, au fost nevoiţi să facă un lucru pentru care nu sunt calificaţi: să aprecieze valoarea unor lucrări scrise. Astfel, s-au promovat şi nonvalori şi au fost eclipsate lucrări bune. E vina sistemului. Trebuia să nu fie aruncaţi în apă oameni care nu ştiu să înoate.
Cei mai mulţi dintre noi ne evaluăm corect locul în blogosferă. Din păcate, unii bloggeri, fără a avea îndeajuns de multă experienţă a vieţii, au avut cel mai mult de pierdut: au câştigat fără merit nişte probe şi acum îşi supralicitează calităţile. Ar trebui să-şi ducă postările câştigătoare unor profesori de limba şi literatura română şi să le ceară părerea sinceră despre valoarea lor. Ei n-au nicio vină că au fost puşi într-o lumină favorabilă de niște oameni care n-aveau reflectoare, ci nişte opaiţe stinse.
Felicitări Danei Lalici, Antoniei Bălan (pe care o cunosc de multă vreme, fiind colegi de redacţie, dar pe care o regăsesc abia după mulţi ani), Alinei Gheorghe (bănuiam că va fi printre primii) şi tuturor celorlalţi, cu o menţiune specială pentru băieţii care au reuşit să ocupe un loc onorant într-o competiţie care nu era destinată lor, ci fetelor!
E necesar să adaug faptul că majoritatea oamenilor puşi să jurizeze acest concurs de către şefii firmelor la care lucrează au fost femei, cu preferinţe clare pentru texte gen Sandra Brown. Ernest Hemingway ar fi fost eliminat din competiţie pentru incompetenţă. Asta îmi aduce aminte de Charlie Chaplin, care a luat parte la un concurs de imitatori ai lui Charlot şi a ocupat locul trei!
De asemenea, s-a observat că majoritatea juraţilor n-au citit prea multe poezii, fiind impresionaţi de încercări stângace de a produce rime, ceea ce nu înseamnă poezie. Dar sunt convins că au jurizat cu bună credinţă, ceea ce e important. Repet, nu-i vina lor că s-au pomenit amestecaţi (probabil, fără voie) într-o poveste în care au devenit eroii pricipali. La fel se întâmplă într-un campionat în care ierarhia e stabilită de arbitri. Atât că aceştia din urmă sunt, de obicei, corupţi.
Competiţia a avut plusurile sale. În primul rând, ar trebui remarcată atragerea unor sponsori mari, iar asta nu-i puţin lucru. Meritul, desigur, este al organizatorilor, care se vede că au căpătat experienţă, dar au şi depus mari eforturi, aflându-se adesea în situaţii neprevăzute şi fiind nevoiţi să rezolve din mers problemele care s-au ivit. De asemenea, unele premii oferite au fost tentante.
Un alt plus al acestui concurs e faptul că atrage atenţia asupra unor oameni care sunt de puţină vreme în blogosferă, dar foarte talentaţi. Depinde numai de ei dacă vor confirma poziţiile ocupate prin calitatea viitoarelor postări. Desigur, Superblog are mai multe merite, pe care momentan nu le pot pune în pagină, însă rămân la părerea că e destinat oamenilor tineri şi fără experienţă în blogosferă, lucru de care competitorii nu ştiu de la bun început, ci află pe parcurs. Aceştia nici n-au nimic de pierdut, fiind oricum slab clasaţi în ZeList şi Alexa.
Alt neajuns al competiţiei îl constituie faptul că bloggerii nu sunt dinainte avertizaţi asupra faptului că nu va fi un concurs de advertoriale, cum am crezut unii dintre noi. Abia după câteva probe mi s-a spus clar că nu-i vorba de advertoriale în concurs, ci de talentul de a scrie „creativ”, adică apropiat de compunerile de clasa a VII-a. Şi asta nu-i vina organizatorilor, ci a gustului oamenilor puşi să jurizeze, fără a avea competenţa de a face aşa ceva.
Atâta vreme cât sponsorii vor stabili câştigătorii premiilor, impresia de provizorat a competiţiei se va păstra, iar organizatorii nu vor putea creiona cu claritate pentru ce bloggeri se potriveşte această competiţie. Am înţeles că în anii anteriori au câştigat nişte băieţi. Probabil că majoritatea probelor erau destinate bărbaţilor, iar cei puşi să jurizeze au fost de sex masculin. Pentru a echilibra balanţa, anul acesta majoritatea probelor au fost destinate femeilor şi jurizate cu precădere de dame. Rezultatul a fost previzibil: a câştigat o bloggeriţă.
De asemenea, probele s-au succedat mult prea rapid una după alta. Bloggerii fi trebuit să aibă timp să poată scrie şi altceva, să se ocupe şi de blogul lor. Aşa, cu toţii am scăzut mult în Alexa şi ZeList. Înainte de a intra în această competiţie aveam frecvent peste 2000 de cititori zilnic, iar după ea, numai 550. Efectul Superblogului a fost devastator. Mai bine nu se mai introduceau nişte probe la care se repeta sponsorul.
Ceea ce se poate desprinde limpede din toată tărăşenia asta este faptul că trebuie organizat un juriu care n-are legătură cu sponsorii, compus din oameni obişnuiţi să evalueze calitatea unor texte, cum ar fi profesori de limba şi literatura română şi ziarişti care au competenţa de a fi “cap limpede” sau redactor şef. Este o carenţă comună tuturor competiţiilor: amatorismul jurizării.
Îmi pare rău că a trebuit să precizez şi lucrurile neplăcute pe care le-am constatat, nu vreau să-mi atrag antipatia nimănui, nici să jignesc pe cineva, dar acesta este adevărul în viziunea mea. Şi am scris cu onestitate şi cu dorinţa de a contribui la ridicarea calităţii competiţiei. Să ne citim cu bine!
Eu ma mir ca ati rezistat, cei care ati facut-o. N-as fi avut rabdarea asta. Nu m-as fi inhamat de fapt la o chestie care nu-mi placea din start. Iti simt amaraciunea si stiu ca nu esti singurul care simte asa ceva. Am sa te intristez si mai mult cand am sa-ti spun ca nici macar un juriu mai avizat n-ar fi fost ferit de a face aprecieri eronate.
E adevărat, dar nu i s-a dat vreo şansă unui juriu competent.
Ma atrage competitia, imi plac provocarile dar Superblogul asta mi s-a parut prea dificil, prea multe subiecte fara nici o tangenta cu mine, prea stransa concurenta. Mare lucru sa duci probele la bun sfarsit! Si nici n-am prea priceput care era miza, pentru ce trebuia sa lupt. Felicitari pentru perseverenta. Dar bine ca s-a terminat ca devenise cam plictisitor vazut de pe margine. 🙂
Pentru mine a fost un chin. Mă înscrisesem crezând că trebuie să scriem advertoriale şi mă gândeam că mai pot învăţa câte ceva. După două probe am aflat că trebuie să fac compuneri ca la clasa a VII-a, fiindcă era, în general, nivelul jurizării. Am rămas ca să-mi testez răbdarea. Chestia asta m-a costat scump. Unele probe au fost câştigate de poezii nu şchioape, de-a dreptul oloage. Acum prost e faptul că “poetul”, pe care nu-l vizitează deloc simţul ridicolului, crede că e marea speranţă a literaturii române.
Sa ramana asta singura ta dezamagire… sincer, iti doresc acest lucru!
Uh, bine ca s-a terminat, pe unde ma duceam numai de acest concurs citeam. Nu inteleg dorinta pentru a crea astfel de articole…
M-am înscris din greşeală în el, am scris cu chin, neplăcându-mi şi simţindu-mă străin de teme. Credeam că-i vorba de advertoriale, dar m-am înşelat. Încăpăţânarea de a termina ceea ce începusem m-a costat foarte nult, pierzând trei sferturi dintre cititori. Pentru mine a fost un dezastru total. Probabil că nu sunt singurul, dar asta nu face lucrurile mai bune. Ca să recuperez o să-mi trebuiască minim 6 luni, apreciind ochiometric.
Eu am abandonat spre final. Mi s-a parut mult, mult prea mult.
Unele probe chiar au fost interesante, insa altele, pe langa multe linkuri, poze si alte impuneri, n-au avut esenta pentru mine.
A fost insa o experienta interesanta, dar pentru mine prea lunga, obositoare.
Am rezistat până la capăt, dar nu mă mai prind a doua oară. Dacă mi se spunea cum va fi, nu mă băgam. Şi am şi întrebat la început dacă cei care ne evaluează scrierile sunt de-ăia fără cultură, care sunt seduşi de poezii şchioape. Efectul pentru bogul meu a fost năucitor. De la peste 2000 de cititori, am scăzut la 550. Mai mult, având multe advertoriale, mi-a scăzut PR de la 4 la 3.
Un gust amar…
Tu mă prevenisei în privinţa PR-ului.