În ţara noastră, învăţământul obligatoriu e de zece clase, dar mii de copii nu au fost niciodată elevi. Aceştia nu ştiu să scrie şi să socotească. Suntem pe locul 2 în Europa Centrală şi de Est în privinţa numărului de analfabeţi. La asta a dus politica înţeleaptă a tuturor guvernanţilor noştri de după 1989 în privinţa educaţiei şi învăţământului. Bineînţeles, suntem fruntaşi la analfabetism şi fiindcă miniştrii de resort n-au fost aleşi pe criteriul competenţei, ci din considerente politice.
Au abandonat şcoala mii de elevi, din cauza sărăciei familiilor din care provin. De altfel, cei mai mulţi dintre ei sunt din mediul rural, abandonează studiile gimnaziale şi se apucă de muncă, pentru a-şi ajuta părinţii. Statul n-a avut niciodată resurse pentru a susţine cu adevărat educaţia, învăţământul şi cultura. Rezultatul e că am ajuns pe locul 4 în Uniunea Europeană în privinţa abandonului şcolar, care la noi e de 17,4%, în timp ce media în UE e de 12,8%.
Aceste cifre sunt valabile pentru anul trecut. Statisticile pe anul acesta s-ar putea să fie mai bune: România, pe locul întâi la analfabeţi şi pe podium la abandon scolar. Aşteptăm cu încredere anul următor. De când ne dorim să fim şi noi pe locul întâi în Europa! Totuşi, trebuie să amintim cu îndreptăţită mândrie că suntem pe primul loc în ce priveşte numărul copiilor bolnavi de SIDA, ca urmare a grijii părinteşti a conducătorilor noştri.
Şi noile generaţii de şcolari poartă mai departe stindardul incompetenţei politicii duse de guvernanţi: dintr-un raport al UNICEF rezultă că aproape un sfert dintre preşcolari nu ajung la grădiniţă şi 8% dintre cei care au împlinit 6 ani nu se duc la şcoală. Nici 5% dintre elevi nu se mai duc la gimnaziu.
Prima zi de şcoală
Pe mine m-a dus mama la şcoală şi mi-a spus să fiu cuminte. N-am plâns după ea, ca alţi copii. Eram temător şi curios. De la părinţi auzisem multe lucruri bune despre şcoală. Cu două luni în urmă ne mutaserăm în cartier şi nu apucasem să-mi fac prea mulţi prieteni, aşa că nu cunoşteam pe nimeni. Desigur, nu conştientizam că abecedarul de pe banca în care mă aşezasem urma să fie al meu.
Învăţătoarea a spus cum o cheamă şi a strigat catalogul, ca să ne cunoască. A precizat la ce oră să venim a doua zi şi cu câte caiete, apoi ne-a spus că putem pleca. Aşa că mi-am luat abecedarul şi floarea de pe el şi am ajuns singur acasă. Pe atunci, manualele pe care le primeam erau nou-nouţe şi gratuite. Nu ştiu dacă părinţii mei plătiseră floarea, dar presupun că nu.
Ciclul primar în care la toate materiile aveam un singur dascăl, învăţătoarea, n-a fost prea vesel pentru mine. Acestă cucoană se numea Budeanu Florica, o cotoroanţă care mai avea puţin până la pensie, dar mie mi se părea foarte bătrână. Dintodeauna am avut conflicte cu ea, fiindcă nu acceptam să se răstească la mine.
Îmi spunea că sunt reacţionar. Nu ştiam ce înseamnă, dar presupuneam că e ceva rău. Nu putea fi ceva cu care să te lauzi părinţilor: “Ştiţi, azi învăţătoarea mi-a spus că sunt reacţionar”. Din clasa întâi până într-a patra mi-a strigat: “Reacţionarule!”. Mai prost e faptul că, bag sama, nici coana învăţătoare nu ştia ce înseamnă.
Încă din clasa a doua sau a treia, se lăuda că a avut mii de elevi pe care i-a învăţat carte. Spunea că şi Xulescu a fost eleva ei şi acum îi scrie. De Xulescu auziserăm şi noi, era o mândrie naţională, dar nu mai ştiu de ce, cânta, dansa ori aşa ceva. Adesea, scotea din geantă, chipurile, o scrisoare, din care ne citea cu intonaţie căutat emoţionantă: “Tovarăşă învăţătoare, vă mulţumesc fiindcă mi-aţi pus condeiul în mână şi m-aţi învăţat carte! Datorită dumneavoastră am ajuns omul de azi şi vă mulţumesc din suflet!”. Voi aţi făcut aşa ceva pentru învăţătoarea voastră?
Nu eram deloc impresionat de norocul care dăduse peste mine având-o ca învăţătoare şi am presupuneam că scria ea singură acele “scrisori”. Probabil, era o femeie singură şi acum o compătimesc. În tot cazul, mulţumită faptului că mi-a pus ea condeiul în mână, am fost un elev mediocru şi, ulterior, învăţam numai la materiile care îmi plăceau profesorii care le predau.
Abia în facultate am învăţat să învăţ. Cred că asta ar trebui să i se predea oricărui şcolar de clasa a cincea. Profesorul diriginte ar trebui s-o facă. Dar, în continuare, şi acum doar toceala e apreciată, conform modelului socialist sovietic. Sunt puţini profesori care îţi spun că trebuie să înveţi logic. Personal nu mi-a spus nimeni şi am aflat asta abia spre sfârşitul facultăţii.
Din moment ce am avut ministru la invatamant pe unu care si-a luat bacul la 25 de ani su stiu eu la cat, atunci nu ne putem astepta la mai mult. Din pacate.
Nu ştiam amănuntul ăsta, fiindcă nu mă interesează politica, dar dacă aşa stau lucrurile, primul ministru trebuie demis imediat, fiindcă el l-a propus. Şi, împreună cu el, întregul cabinet.
Vor fi din ce in ce mai multi analfabeti de aici in colo. Nimeni nu isi mai da silinta.
Da, e trist.
Este rezultatul ocupaţiei şi influenţei sovietive.”Cineva” care ne vrea proşti şi-a atins obiectivul.În continuare NOI rămânem principalii vinovaţi pentru ce se întâmplă pe lângă noi,dat fiind faptul că suntem o naţie de ignoranţi care îşi pun toate speranţele în cineva care cică a transformat apa în vin.Refuzăm să credem că putem schimba ceva şi îl luăm în braţe pe “aşa mi-a fost dat”.Ne merităm soarta.
E adevărat, dar de 23 de ani nu trebuia să se schimbe ceva.
Ori, în privinţa învăţământului şi a sănătăţii doar s-a regresat,
ceea ce nu-i normal. Au trecut atâtea guverne, dar problemele
nu s-au rezolvat, dimpotrivă, s-au adâncit. Ori, trebuia ca la
prima dovadă că una se promite şi alta se întâmplă, oamenii respectivi
trebuiau scoşi din fruntea ţării. Dar văd că pot fi oricât de demagogi,
fiindcă alegătorii îi votează în continuare.
Noi suntem alegătorii.Din păcate prea puţini care au deschis ochiii ca să poată schimba ceva.
Teoretic ar fi trebuit să se schimbe ceva, în cazul în care nu ar fi tras Moscova sforile,ori Washington-ul.Ne dorim atât de mult să ajungem sus încât pupăm orice fel de funduri,asta e una dintre probleme.E un fel de democraţie prost inţeleasă.
Îmi e frică de clipa în care o să ne dăm toţi seama că democraţie înseamnă că puterea o are poporul (pur teoretic,nimic practic).
Poporul suntem noi, dar nu avem nicio putere, fiindcă ne mâncăm între noi, nu suntem uniţi. Ori, în fond, avem aceleaşi idealuri.
Eu simpatizez mai mult un analfabet cinstit decat un licentiat pe hartie cum din pacate sunt foarte multi la noi in tara si nu mai dezvolt,ca mi face rau.Mama nu are nici o clasa,a invatat sa scrie si sa citeasca romaneste cu un profesor particular,cunosc tarani foarte inteligenti care nu au 4 clase.Mie faptul ca am studiat,inafara faptului ca mi am largit orizontul mai usor si mai putin costisitor decat as fi facut o cutreierand lumea si ingerand informatii pe viu,nu mi a ajutat,sunt adept al nonconformismului.
Aici nu vorbeam de probitatea morală sau despre alte lucruri. Desigur, sunt ţărani fără ştiinţă de carte, dar au o inteligenţă nativă evidentă. Deplângeam situaţia deplorabilă în care a ajuns învăţământul românesc. Acum n-o să spun că mai bine nu mai învaţă niciun copil, fiindcă e inteligent şi n-are nevoie de educaţie. Sunt
lucruri diferite. Copiii au nevoie de educaţie, de şcoală, de cultură, dar guvernanţii au uitat chestia asta.
Absolut de acord,insa profesorii azi nefiind stimulati nu si exercita onorabil atributiunile.Manualele sunt proaste,neinspirate si practic lipsind un mediator care sa explice copiilor cum stau lucrurile,pt ca profesorul e doar un nene sau o tanti care le da extemporale si note proaste daca nu stiu sa copie,copii nu vor invata mare lucru,decat in cazul in care au parinti responsabili si le platesc ore suplimentare…e greu !
O intrebare: ce mai inseamna educatia in anul 2013?
Absolut nimic.
Pai de ce atat de serios? Inca o curiozitate: ce legatura are poza cu articolul?
Fain blogul.
Articolul e alcătuit din doză părţi distincte. În prima parte se vorbeşte despre analfabetism şi abandon şcolar. Ţigănuşul cu acordeonul a fost adus de părinţi la produs, în Franţa, pe străzi. Mi se pare o ilustraţie potrivită.
În a doua parte este vorba despre prima zi de şcoală. Să arăt o elevă care se duce la şcoală, din nou, mi se pare a fi potrivit.
Şi dacă aceste explicaţii sunt nesatisfăcătoare pentru tine, trebuie să te gândeşti că-i blogul meu şi mă priveşte ce pun pe el. 🙂
Apropo de asta, lucram într-o redacţie, eram redactorul-şef şi aveam termen limită apropiat pentru a trimite publicaţia în tipografie. Atunci se găsea câte cineva să mă înrebe: “Dar de ce…?”. Singura metodă să scap rapid de el şi să-mi fac treaba era să-i răspund: “Fiindcă aşa vreau eu!”. Dacă începeam să-i dau explicaţii atunci, urmau alte întrebări, argumente contra etc. Nu aveam timp de aşa ceva. Ulterior, dacă mă mai întreba aceeaşi chestiune, desigur, îi răspuneam.
La fel şi în cazul ăsta. Se apropia dimineaţa, eram chior de somn şi trebuia să ilustrez un material pe care să-l găsească dimineaţa cei ce intră pe blogul meu. După o jumătate de oră de căutări, am luat cele mai reprezentative poze şi am terminat povestea.
Mă bucur că apreciezi blogul.
Bineinteles ca e blogul tau si ca faci ce vrei cu el 🙂
Prima poza imi spune ca tiganusul e un mic artist. Avand in vedere ca educatia nu mai inseamna nimic in ziua de azi, asa cum ai spus mai sus, inseamna ca parintii lui sunt oameni destepti. Suntem printre cei mai rasisti din Europa, asa ca a fost aleasa solutia cea mai buna de catre familia de tigani: peste hotare, acolo unde talentul este apreciat si rasplatit. La un moment dat va invata sa scrie si sa citeasca, ca de socotit sunt sigur ca stie, ba chiar si-un pic de franceza si, de ce nu, de geografie 🙂
Am lucrat si eu intr-o redactie, iar pe la inceput, cand se uita redactorul sef peste textele mele, imi tot taia si adauga. Primeam acelasi raspuns: fiindca asa vreau eu. Ma enervam ca veneam de la fata locului, iar el toata ziua statea si se juca la pc, deci cum stia el mai bine? O vreme am considerat ca are dreptate, trebuie sa mai invat, si asa si era. Pana cand mi-a modificat un text in care aparam drepturile unui copil in fata abuzului organelor statului. Era un copil normal, stia sa citeasca si sa socoteasca, numai ca statea pe strada.
Privesc a doua poza, apoi iar pe prima, si le urez succes la amandoi 🙂
Ei, uite ca, in sfarsit, suntem si noi fruntasi la ceva. N-am mai fi fost! Iti dai seama ca era o gluma amara.
Invatamantul nostru e o cauza pirduta, cel putin momentan. Poate se va mai redresa dar nu stiu cum. Situatia a ajuns atat de proasta incat cred ca e necesar un cataclism ca sa se schimbe ceva. 🙁
Imi pare rau ca ai avut o invatatoare care nu ti-a fost nici macar simpatica si care se pare ca nici n-a stiut sa fie pedagog. Desi, oarecum de mirare. Pe vremea aceea persoanele din invatamant erau mult mai dedicate si mai motivate decat azi…
*pierduta
Cred că era o bătrână acrită de singurătate. De aici şi ideea de a-şi scrie singură scrisori. Poate că avea copii care n-o prea vizitau, nu ştiu.
N-ai povestit ce ai făcut la maraton. În afara lui Radu, ai mai cucerit ceva? 🙂 A câta ai terminat cursa? Şontoroagă, cu o mână julită şi după o călătorie cu peripeţii, cum ai mai alergat?
Gand la gand…A doua zi am si continuat cu povestea dar nu vazusem raspunsul tau 🙂
Consimt ceea ce zice ROGERESCU_tema e inspirata si pozele deasemenea, FELICITARI !
Sistemul scolar sa schimbat in rau si copii invata in continuare textul in loc sa gandeasca si sa-si exprime parerile pe baza lui. Si foarte multi abandoneaza scoala din cauza saraciei sau pentru ca vad la televizor ca nu ai nevoie de scoala ca sa te imbogatesti. Mie nu mi-a placut scoala veche, nu-mi place nici acum si as da orice sa-mi pot da copilul la o scoala privata care sa-i dezvolte talentele native si sa-l invete ceva folositor.
Probabil că asta ar fi cea mai bună metodă. Preţul e prohibitiv, dar copilul merită orice sacrificiu.
Daca imi mai permiteti o parere, educatia nu se face prin minister, ci prin noi insine. Pentru o educatie sanatoasa, trebuie ca noi sa fim in primul rand sanatosi la minte. Cu parere de rau, noi romanii suntem departe. Si nu punem asta pe seama saraciei, sunt popoare mai sarace decat noi in Europa, dar totusi mai educate. Bunul simt lipseste cu desavarsire la noi, la asta trebuie lucrat, cei sapte ani de acasa. Oricat ne-am stradui, asta lipseste. Si se vede cu ochiul liber. Weekend placut 🙂
Este o opinie şi o respect.
Un sfârşit plăcut de săptămână!