Peste tot auzi de oameni care nu au loc de muncă. Și după ce vezi statistici că sunt 5% șomeri în România, te întrebi unde e adevărul? “Undeva la mijloc” spune o expresie veche. Nu e nici albă, nici neagră. Sunt și oameni care nu-și găsesc loc de muncă, dar sunt și unii care nu vor să se angajeze. “Păi ce, să stau pe salariul minim pe economie, ce e asta?“.
Și vor, în schimb, salarii de mii de euro. Fără să aibă nicio pregătire profesională. Unii fără ca măcar să știe chestii uzuale, cum să bată un cui, cum să schimbe o roată. Toți vor să fie plătiți să stea pe net și să publice citate motivaționale. Că pentru ei aia e “social media“.
Dar nu vor să pună efectiv mâna să lucreze ceva. Și dacă e treaba să știe să lucreze cu creierul, să vezi, nu-i angajează nimeni. Pentru că au ajuns la peste 30 de ani și-n CV nu au nimic trecut. Niciun loc de muncă. Doar i-a ținut tata și mama să stea cu burta în sus.
Am un prieten plecat în Germania de vreo 20 de ani. O duce bine merci. În țară avea o meserie pe care nu o pot face mulți. Lucra la morgă. L-am întrebat:
– Bine mă omule, cum poți să faci asta?
– E și asta o meserie. Uite, tu le știi cu ziarele, știi toate tainele scrierii. Eu nu. Ce era să fac? Să stau degeaba?
– Nu măi, dar la morgă?
– Cineva trebuie s-o facă și pe asta. În plus, tocmai pentru că nu mulți se înhaită la asemenea treabă și salariul este pe măsură.
Câștiga bine, mult peste salariul mediu pe economie la vremea aceea. Și lucra în branșă de peste 20 de ani. Acum are 60 și ceva de ani, dar e în putere. Și de 20 de ani lucrează în Germania ca îngrijitor bătrâni. Nu au fost probleme că avea peste 40 de ani când s-a angajat. Nemții (ca mai toate tările dezvoltate) nu se uită la vârstă.
“Ești în putere să muncești încă cel puțin 10 ani de acum încolo? Vrei să muncești? Hai să faci parte din echipa noastră.”
La noi e altfel. Anapoda față de astfel de țări.
– A, ai peste 40 de ani… Cam greu să te angajezi la vârsta asta.
Vorbeam acum câțiva ani cu un coleg:
– Am ajuns o țară de pândari!
Și avea dreptate, acum dacă ai peste 40-50 de ani îți găsești loc de muncă doar paznic la vreo farmacie sau la supermarketuri. De aceea toți paznicii sunt trecuți de prima tinerețe. Tinerii nu vor să fie paznici. Și decât să fie paznici sau casieri, mai bine stau degeaba, aștepând o “pleașcă” de zile mari, care, probabil, nu le va veni niciodată.
Alții, pleacă în alte țări, și fac aceeași meserie pe care aici o detestau. Bine, pe mai mulți bani, nimic de zis. Dar după ce îți plătesc acolo chirii, hrană, haine, lumină, internet, telefon, ajung fără nicun ban. Dar se gndesc “Uite mă, am aici salariu de 1400 de euro, stăteam în țară pe 1400 de lei?”
Și tinerii de 25-35 de ani care aqcum nu vor să muncească, se vor găsi peste alți 20 de ani de acum înainte că nu au realizat absolut nimic în viață. Nimic notabil. Și vor da vina pe “sistem“. Fără să-și dea seaca că ei înșiși FAC PARTE DIN SISTEM!
