Un prieten m-a rugat să-l însoţesc la o conferinţă pe tema atragerii de fonduri europene. Avea o invitaţie de două persoane. Prima mea reaţie a fost de respingere a propunerii lui, imaginându-mi un discurs lung, la care asistenţa se va plictisi şi o va lua somnul. După ce am alungat acest gând, prietenia şi curiozitatea mi-au învins comoditatea. Voi aţi participat la conferinţe la care să vă ia somnul? Sigur, am învăţat nişte lucruri noi şi a fost o experienţă utilă.
Am reuşit să ocupăm nişte scaune pe al doilea rând din faţă, aşa că audiţia şi vizibilitatea au fost perfecte. Un domn între două vârste, înalt, masiv, cu părul cărunt, ne-a tot vorbit despre fondurile europene, despre proiectele care au multe şanse de a le atrage, cum ar fi produsele obţinute din reciclarea deşeurilor, şi ne-a arătat nişte desene şi grafice pe un panou, cu un un punct luminos, care provenea de la un arătător laser.
Mai văzusem aşa ceva, dar niciodată nu fusesem atât de aproape, astfel încât să observ detaliile. Companionul meu mi-a oferit în şoaptă unele amănunte. L-am întrebat ce denumire are panoul acela mobil pe care erau aplicate foliile transparente cu desene, iar el mi-a răspuns, parcă puţin mirat, că acela e un whiteboard. Bineînţeles, n-am deranjat pe nimeni, iar cel care ţinea prezentarea schimba din când în când folia şi făcea în grabă cu nişte markere colorate un alt grafic.
Multe lucruri erau noi pentru mine şi mă întrebam înciudat de ce nu-mi luasem un carneţel şi un pix cu mine, ca să pot lua notiţe, aşa cum făceau ceilalţi. Conferenţiarul s-a oprit la un moment dat. A rămas o clipă cu arătătorul laser în mâna puţin ridicată şi mi-a adus aminte de un dirijor care se pregătea să înceapă o uvertură. A fost doar o imagine fugitivă, fiindcă nouă ne lipseau instrumentele, iar domnul acela impunător ne-a întrebat imediat cu un glas tunător dacă avem întrebări.
Cineva din spatele nostru l-a întrebat ceva, dirijorul s-a întors la panoul lui, a schimbat cu dexteritate folia şi a început să deseneze ceva pe ea, în timp ce vorbea. După ce s-a terminat expunerea, în timp ce ne ridicam, am mai admirat o dată panoul acela mare, pe care rămăsese ultimul desen făcut de conferenţiar şi i-am spus amicului meu: “Cu aşa un whiteboard pentru conferinţe, pe nimeni nu l-a luat somnul”…
Si eu mai atipesc la asa ceva. Noroc ca nu ajung des la astfel de conferinte 😉
Da, dar nu se doarme aşa bine, n-ai loc să te desfăşori…