Vărul meu, Petre, e un vânător împătimit. Ca orice vânător care se respectă, este şi un pescar redutabil. Ce mi se pare foarte interesant, am constatat că şi el, şi prietenii din grupul lui, cu care pleacă împreună la vânătoare, sunt excelenţi bucătari. Mai mult de dragul conversaţiei, l-am însoţit la o ieşire la iarbă verde. Credeam că va fi un soi de picnic sau că vom face un grătar în aer liber. Nu m-am înşelat foarte mult, numai că acei vânători au pus pe grătar peştii prinşi de noi.

Sincer, e mult spus că şi eu am prins peşti. S-a întâmplat să se rătăcească un peştişor mic, o fâţă, prin apropierea momelii din acul undiţei mele şi s-a agăţat în el. Aceasta a fost substanţiala mea contribuţie la festinul care a urmat: ciorbă pescărească, saramură şi peşte la grătar. Petrică mi-a şi spus că fără peştele prins de mine, muream cu toţii de inaniţie, fapt pentru care îmi mulţumeşte în numele tuturor că i-am scăpat de foame. Vor aduna materiale şi-mi vor ridica o statuie pe malul apei.

N-am mers la vânătoare cu Petrică, dar datorită lui, am mâncat fazan, căprioară, iepure şi labă de urs. Toate, gătite de el. După ce am văzut ce mănâncă băieţii ăştia, nu m-a mai mirat faptul că majoritatea sunt rotunjori. Mi-a spus că diferenţa dintre vânători şi bucătari e una singură: vânătorii ştiu să gătească aproape orice, dar bucătarii nu ştiu să vâneze absolut nimic.

Zilele trecute, Petre a trecut pe la mine şi mi-a zis că vrea să-l ajut să-şi cumpere ceva pentru ziua fetiței. Voia să-și ia costum de Moș Crăciun, de Iepuraș de Paști, însă nu se pricepea în lumea asta 2.0. Așa că l-am rezolvat repede. Aflând că dorește o petrecere cu ștaif pentru fiica lui, i-am făcut legătura cu unii dintre vechii mei amici. După câteva zile a ținut să-mi mulțumească iar. Petrecerea a fost foarte reușită. A făcut și câteva poze pe care mi le-a trimis. Am înțeles că pentru următoarea onomastică vrea să-i facă o petrecere cu temă extraterestră! În ce m-ai băgat, Petrică…

Comments

comments